În interiorul caselor tradiționale, elementul care domina era meștergrinda (sau grinda meșterului), care era considerată ca un soi de ax al construcției – ne povestesc cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan”.
„Să făceau grinzile la casă, să făce podu, nu exista tavan, nu să tincuie deasupra. Să puneu 3 grinzi în lățime și apoi să pune una lungă care să nume meștergrindă. Aia era frumos curățată și jiluită.”(Ileana Drăguș, 82 de ani, Oncești, 2022)
La grindă sunt păstrate plante precum busuiocul, floarea de ferigă, mătrăguna, pelinul. Tot la grindă se păstrează acte, scrisori, cărți, obiecte luate în gaj, firele de păr de la animalul vândut, pentru a nu se pierde norocul o dată cu animalul, păr de la mort, măsura mortului dacă acesta a fost om norocos, pentru a nu se pierde norocul casei.
„La meștergrindă femeile erau bucuroase că pot ține ulcele, carte de citit, Biblia. Bărbații păstrau acolo briciu de ras înt-o șcătuie din lemn. Și banii îi țineau oamenii la meștergrindă.” (Ileana Drăguș)
„Buricu se înnoda și să țâne la grindă și i să da pruncului să-l deznoade numa după 5 ani. De îl deznoda iute, pruncu avea noroc, viață ușoară și lungă.” (Anica Butcure, 78 de ani, Cupșeni, 2008)
„Ridicarea” ca și stropitul cu apă sunt gesturi arhaice, transferate în stropitul cu agheasmă. Copiii sunt ridicați și loviți ușor cu creștetul capului de grinda casei, spunând „tâta mare”, de către părinți și de către cei care intră în casă. Meștergrinda era ultima fază din construcția caselor.
Sursa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” (text: Corina Isabella Csiszár: credit foto: Radu Oltean)
CITEȘTE ȘI: Cât îi Maramureșu’ | Când umblau feciorii pe la fete: ”Amu,…
