Despre primăvară nu se prea pot așterne cuvinte. Nici pe hârtie, cu atât mai puțin pe un monitor. Este un anotimp pe care trebuie să îl trăiești. Și să îl primești cu toate ferestrele inimii larg deschise! Să îți readuci aminte că există loc pentru delicatețe și să te lași atins de tentația speranței.
Maramureșul în care vă invităm să poposiți de fiecare dată seamănă pe undeva cu primăvara. Pentru că acest ținut al porților de lemn și al tradițiilor, al oamenilor simpli și al zongorei nu poate fi înțeles și experimentat deplin decât cu toate ferestrele inimii larg deschise. Ca să redescoperi frumusețea lucrurilor firești și să te lași cuprins de energia benefică a unor locuri cu totul aparte.
Mesajul eZiarultău, asemeni primăverii și Maramureșului, nu poate să ajungă la voi decât dacă îl primiți – ați ghicit – cu ferestrele inimii larg deschise. Împletim gândurile cu emoțiile în căutarea oamenilor admirabili și a întâmplărilor pozitive, promovând ca de fiecare dată puterea cuvântului bun. Rămânem fideli credințelor noastre solare și încăpățânării de a crede că, indiferent cât de multe derapaje pot apărea în jurul nostru, din verticalitate derivă mereu echilibrul.
Într-o lume mereu cu ochii pe ceas, haideți să ne facem timp din când în când să privim Maramureșul încă o dată, dar ca și cum l-am vedea prima dată. Să luăm primăvara de braț și să hoinărim din nou împreună în căutare de senin, de autentic, de frumos. Haideți să avem răbdare, să ascultăm, să fim empatici și să înțelegem că bucuriile vin mereu din lucruri simple.
Așa că revenim la vorba maramureșeanului: ”Nu o fo veci să nu fie cumva”. Și iarăși ne întrebăm și vă întrebăm: și dacă tot e să fie cumva, de ce să nu fie fain?!
CITEȘTE ȘI:
Viață de un verde crud
