Anul trecut aveam bucuria să mă întâlnesc cu Ioan Gyuri Pascu. Cu scriiturile lui. Omul copilăriei mele devenea purtătorul de cuvinte al maturității mele.
O carte micuță la stat, dar mare la sfat
Volumul său despre care am să vă vorbesc azi, ”Gândirea, copilul realității și creatorul iluziei”, a apărut în anul 2006, la editura Cartea Daath. Cronologic, acest volum este al doilea al lui Ioan Gyuri Pascu, după ”În căutarea armoniei”. Nu știu de ce, dar aveam impresia că acest volum ar trebui să fie unul dintre ultimele volume ale sale, dar ce știm despre timp?! Impresia mea se justifica prin faptul că, în viziunea mea, această carte -micuță la stat, dar mare la sfat – reprezintă rezumatul înțelegerii unui om simplu, dar înțelept tocmai prin simplitatea sa.
Ioan Gyuri Pascu își păstrează vestita modestie în fiecare din cele șapte capitole ale acestei cărți. E spontan, cum el însuși declară în ”Cuvânt înainte”, fără să premediteze acest material, deci e intuitiv. Fără de gând. Și-atunci cum de scrie o carte despre gândire? Hai să vedem!
Un volum – expresia lui trei în unu…
Primul lucru de care m-am îndrăgostit la acest volum apare deja la pagina 8, pe final de ”Cuvânt înainte”. Ioan Gyuri Pascu spune că, din momentul în care ideea acestui volum i-a încolțit în minte, a simțit că acest volum – expresia a lui trei în unu (corpul / mintea / spiritul) – mulțumește Minții Universale și tuturor întâlnirilor providențiale, cărților care l-au întâlnit pe drum, în căutarea sa având ca destinație cunoașterea, ”înțelesului mereu mai profund al experiențelor repetate (fie ele plăcute sau izvorâtoare de suferință), rugăciunilor (mai stângace sau mai bine focalizate), momentelor de meditație, momentelor de bucurie create de ajutorul dat celorlalți”.
Ce este mintea? Dar inima? Ce părere aveți despre inimă?
Primul capitol, denumit ”Hard-disk-ul numit creier și marele sofist numit ego” deschide corpul acestui volum prin întrebări precum ”De ce gândul și gândirea sunt atât de importante în evoluția noastră și în cea a Universului?” sau ”Ce este mintea?”. Mintea este creierul? Nu, creierul e un instrument care servește minții, dar nu e singurul organ care ”are o minte a lui”. Ce părere aveți despre inimă? Apoi, dacă asociem creierul cu un computer și genetica ne spune că venim într-un corp fizic cu un anumit bagaj, unde se depozitează acest bagaj? În hard-disk, nu? Adică în creier. Despre teoria asupra calității holografice a memoriei și a universului ca hologramă amintește Ioan Gyuri Pascu în cartea sa.
Tot aici aflăm sau ne reamintim că rațiunea realizează armonia între linear și non-linear. Sau că ego-ul e neutru (nici bun, nici rău) și că, obișnuiți să ne identificăm cu trupul nostru, utilizăm gândirea excesiv, chiar și acolo unde nu-i cazul, de exemplu atunci când ne așezăm să admirăm o floare. O gândim și pe ea, o analizăm, o măsurăm…
Alchimia! Să nu uităm alchimia! Suntem alchimiștii propriei vieți, iar țelul ei suprem ar trebui să fie acela de a topi ego-ul cu ajutorul gândirii și al focului inimii (aprins de iubire și compasiune). Încă din Renaștere și până-n prezent ”au fost secole întregi în care omul, pus în centrul universului, a încercat să se ia la trântă cu Dumnezeu, ba mai mult, s-a pus în locul Lui, erijându-se în stăpânul atotputernic al Naturii”. Pe eroarea acestei căi nu mai trebuie să insist, cred că am văzut ne amintim cu toții recente incendii mistuitoare. Lecția noastră de azi, repetată până la învățare: EL are răbdare.
Despre gând și gândire…
Capitolul 2, ”Gândul – interfață între minte și materie”, se axează pe puterea gândului și multiplele abordări ale problematicii gândului și ale gândirii, dar ”doar filosofii și misticii au avut în vedere și componenta spirituală a minții, implicit a felului în care se formează și acționează gândurile”. Nu putem ocoli acest aspect atâta timp cât există stări precum cea de inspirație, care nu e atât un produs al planului rațional, cât unul al planului subtil. Încet-încet se naște o nouă triadă cu originea în gândire: gândirea-memorie, gândirea-intuiție și gândirea-inspirație.
Nu trebuie să mă credeți, însă, cum scrie și Ioan Gyuri Pascu, să nu uităm că ”interfața între minte și materie, care este gândul, capătă consistență prin Credință și nu prin credințele implementate de ego”.
Cuvânt, limbaj, percepție
Ajunși la capitolul al treilea, ”Cuvântul – Logos creator; Limbajul – tălmaci al adevărului în lumea relativă a iluziei”, ne dăm seama că importanța Cuvântului Creator e de natură esențială pentru ființa omenească. În momentul când am ignorat Logosul și Harul creator, ”a început căderea”. O cădere datorată liberului arbitru, ca posibilitate de mișcare conferită omului într-o hartă a destinului finită și infinită, totodată. Limbajul limitat îngreunează explicarea acestor aspecte, iar gândirea noastră cere pe undeva o comutare spre limbajul universal. Care este acesta? Arta.
”Percepția e doar o pecete a egoului” (capitolul 4): atunci când schimbăm percepția, ne schimbăm viața, ”putând inclusiv să trăim paradoxul că schimbarea percepției va schimba inclusiv un mediu care pare de neschimbat”. La acest subiect, Ioan Gyuri Pascu ne oferă o mână de ajutor prin raportarea asupra relativității conținut / context cu exemplificare asupra unui buchet de flori: dacă ne focalizăm asupra unei anumite flori, restul buchetului devine context și, în același timp, acea floare devine conținutul atenției mele.
Despre artă și meditație, plus o parabolă
Capitolul 5, ”Arta între ego, gândire și inspirație”, creează, prin intermediul autorului, o delimitare clară și necesară între artă și meșteșug. Ioan Gyuri Pascu spune: ”arta adevărată este cea mai frumoasă tălmăcire a iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga sa creație”. Artistul își visează lucrarea sa, unicat, spre deosebire de meșteșugar, care creează lucrări în serie. Uneori arta se bazează pe gândirea-memorie. Avem reluat, aici, cazul izolării lui Proust, care recurge la gândirea-memorie atunci când declanșează fluxul de creație stârnit de celebra madeleină, dar îl avem și pe Beethoven, care combină mintea-memorie și inspirația pentru a scrie celebra simfonie a 9-a într-o perioadă în care surzenia sa devenise completă.
Dacă artiștii sunt doctori de suflete, în capitolul al șaselea (”Meditația sau vindecarea de gândirea excesivă”) aflăm remediul pentru toată harababura aceasta a gândurilor născute de peste zi. Ioan Gyuri Pascu ne prezintă și un model de meditație, dar fiecare e liber să și-l găsească pe al său. Pe undeva, meditația e un exercițiu intim. Așa cum folosim șampoane pentru un anumit tip de păr, așa folosim și un anumit model de meditație. Al meu, de exemplu, se concentrează pe eliberarea minții de gânduri concentrându-mă, într-un moment de liniște totală, doar pe propriile fosfene, fără a gândi nimic. Cum apare gândul de sub cortină, haț, îl poftesc respectuos afară. Și stau așa câteva minute bune. Mintea e o cameră fără încuietoare: dacă, totuși, există una, gândul are mereu cheia cea bună. Totuși, prin perseverență, se poate educa și neastâmpăratul. Eu, unul, în acest model mi-am găsit evadarea de sub greutatea copertinei gândurilor.
Ultimul capitol al volumului, denumit ”Viața – bucuria adevărului de a călători în fascinanta lume a iluziei”, se prezintă sub formă literară. Povestea lui Gelu care face pasul de la gândirea-memorie spre transcedental, își amintește că e co-creator, dă nas în nas cu percepția și află că, uneori, poate fi tămăduitor dacă și numai dacă e acompaniat de toiagul potrivit, cel cu șerpii (simbolul înțelepciunii). Foarte frumoasă parabola (îndrăznesc s-o numesc așa) expusă de Ioan Gyuri Pascu și edificatoare ca rezumat al întregului volum.
Cu siguranță că recomand această carte semnată de Ioan Gyuri Pascu (cartea e însoțită de lucrările grafice ale artistei Paula Șalar, care au rotunjit conturul frumos al acestui material valoros) și o fac în asentimentul tuturor căutătorilor fără de oboseală. Acest volum substanțial vă va conferi un popas frumos, pentru că nu e nevoie de sute de pagini pentru a parcurge acel drum necesar – calea spre tine. Uneori cele mai frumoase întâlniri au loc la popasuri.
Mihai COTEA
Cartea poate fi cumpărată aici.
Sursă foto: Editura Cartea Daath
