Sicilia, suficient de frumoasă cât să revii mereu la ea… | galerie foto

Cea mai mare insulă a Italiei, antica Sicilie, este locuită încă de acum 10.000 de ani de populaţiile Sicană, Elymiană şi Sicelană (de la care îi provine atât denumirea, cât şi, probabil, emblema Trinacria, simbolizată printr-un cap de gorgonă având trei picioare dispuse în triunghi echilateral), între care s-au amalgamat egipteni, fenicieni şi iberici, fiind apoi colonizată de vechii greci, cu câteva secole înainte de a fi anexată Imperiului Roman. Cu toţii am auzit de Siracuza, oraş-cetate în care Platon a încercat, în repetate rânduri, să-şi implementeze proiectul de Republică (mai precis, Politeia), de aşa-zisă „utopie socială”.

De la Cosa nostra la paradoxurile vulcanului Etna

Sicilia este celebră pentru infracţionalitatea organizată de tip Cosa nostra, dar şi pentru cel mai înalt vulcan (activ) din Europa – Etna, cu o altitudine maximă de 3.340 m, fiind totodată şi cel mai longeviv vulcan în activitate (de peste 6.000 de ani). Aici iarna se practică schiul, iar vara vulcanul este un loc ticsit de turişti, atraşi de ineditul peisajului pustiu de la altitudine, aparent selenar. Dacă ajungi la cota de aproximativ 3.000 de metri, constaţi următorul paradox: pe anumiţi versanţi solul vulcanic e fierbinte de te arde la tălpi, iar pe alţi versanţi sub stratul de zgură se află o pătură groasă de zăpadă, care pe alocuri cedează sub greutatea paşilor.

Taormina, pur și simplu fascinantă

Primul aspect care mi-a atras atenţia şi m-a impresionat de-a dreptul este faptul că, în Sicilia (aspect valabil, de altfel, şi în restul Italiei), localităţile sunt cocoţate în vârful munţilor. Combinaţia dintre munţii stâncoşi şi litoralul cu ape limpezi conferă o fascinaţie deosebită geografiei locului, atracţia numărul unu de aici reprezentând-o un astfel de orăşel suit în vârf de munte (la aproximativ 400 m altitudine), pe numele său Taormina, care a fost supranumit „Perla Siciliei” şi unde au loc numeroase festivaluri internaţionale de film. Cea mai renumită  atracţie de aici este Teatrul grec antic, ai cărui spectatori beneficiau de o privelişte de vis: Etna cu vârfurile sale fumegânde în faţă şi înspre dreapta, respectiv litoralul şi marea înspre stânga.

Accesul la plaja de la poalele muntelui omonim este facilitat de prezenţa unei telecabine. Priveliştea pe care o oferă această staţiune străveche este una de neuitat. Aici se află un colţişor de rai (re)numit Isola Bella, legată, la reflux, printr-o fâşie foarte îngustă de nisip (circa 1 m) de „insula-mamă”, ticsită în permanenţă de turişti.

La poalele muntelui Taormina se află o staţiune mai mare, dar aproape la fel de exclusivistă, pe nume Giardini Naxos, renumită mai ales prin faptul că a fost primul ţărm colonizat de vechii greci, în anul 794 î.Hr.

Irigații și… cenușă vulcanică

Cu toate că Sicilia este extrem de secetoasă în perioada verii, sistemul de irigaţii foarte bine pus la punct previne atât compromiterea recoltelor, cât şi uscarea arborilor decorativi, la tulpina fiecăruia existând un furtun care alimentează, cu un firicel de apă, zi de zi, fiecare plantă în parte. Peste tot ochiul (sufletul) se poate bucura de sumedenie de flori, care mai de care mai frumos colorate şi mai parfumate.

Clima caldă a Siciliei şi soarele cvasipermanent fac ca producţia de fructe şi legume de aici să fie bogată, acestea având o aromă deosebită, inclusiv datorită fertilităţii solului îmbogăţit de cenuşa vulcanică.

Sant’Alessio Siculo, plaje pentru ”aerisirea” minții

Mica localitate în care mi-am petrecut sejurul, numită Sant’Alessio Siculo, numără abia puţin peste 1.300 de suflete, nefiind o atracţie turistică deosebită – tocmai de aceea îmi și place foarte mult, eu fiind turist aici pentru pentru a şaptea oară. Aşadar am putut observa cum, de-a lungul anilor (prima oară am poposit în Sant’Alessio Siculo în 2008), plajele sale înguste au fost încet-încet înghiţite de apa crescândă a mării, sesizându-se o reducere dramatică a acestora. Asta până când, cu plăcută surprindere, am constatat în 2018 că plajele au fost completate cu nisip, astfel încât s-au recâştigat în faţa apei mării acolo unde aceasta ajunsese deja la faleză şi s-au lărgit, pe ici, pe colo, în rest. Fireşte, liniştea şi intimitatea locului compensează absenţa celorlalte facilităţi, prezente în staţiunile mai populate şi mai căutate de turiştii dornici de mai mult decât „aerisirea” minţii şi odihna trupului.

Pe serpentine amețitoare, pe urmele… Nașului lui Coppola

Foarte aproape de Sant’Alessio Siculo se situează, pe o culme aflată la 600 m altitudine, localitatea Forza D’Agro, accesul aici făcându-se pe nişte serpentine care-ţi taie, efectiv, respiraţia. Mereu ne minunăm de dibăcia cu care şoferii locali reuşesc să manevreze autobuzele pe şoselele înguste şi şerpuite, pe alocuri şi – în anumite perioade – extrem de aglomerate. În acest sătuc montan s-au filmat câteva scene din celebrul film Naşul, al regizorului Francisc Ford Coppola, după romanul omonim al lui Mario Puzo. Peisajul văzut de aici este de-a dreptul spectaculos.

Asemănător cu Forza D’Agro şi la fel de aproape de Sant’Alessio Siculo este un alt sătuc colinar vestit, unde s-a turnat întreaga scenă a căsătoriei siciliene a lui Michael Corleone, loc frecventat de turişti şi marcat de fotografii cu scene din film. Totodată, te întâmpină aici şi o machetă la scară 1:1 a regizorului devenit celebru în întreaga lume datorită acestui film şi căruia i se datorează, la rându-i, celebritatea acestor locuri.

Vechiul se împletește cu noul, arhaismul coexistă cu modernitatea

Regiunea autonomă a Siciliei este departe de a fi în ton cu dezvoltarea Occidentală, atât locurile – abandonate şi doar pe alocuri modernizate -, cât şi oamenii te duc cu gândul la epoci apuse de Ev Mediu şi Antichitate. Rareori vezi maşini de lux, predominând autoturismele autohtone ale anilor ’80-’90, dar chiar şi mai vechi, folosite încă (se poate observa uşor) de primii şi – probabil – ultimii lor proprietari. Gările localităţilor mici par abandonate şi nu dispun de niciun personal, dar sunt dotate cu mecanisme digitale de validare a biletelor de călătorie, pe care le achiziţionezi de la unele magazine din apropiere. Găseşti aici, pe toate planurile, o captivantă îmbinare a vechiului cu noul, a arhaismului cu modernitatea.

De la liniștea plajelor, la târgul de brânzeturi și zarzavaturi

Pe plajele siciliene curăţenia este aproape desăvârşită, excepţie făcând – până în acest an – chiştoacele de ţigări, care erau şi acolo, ca pe la noi, îngropate în nisip. Fireşte, nicăieri nu se aude zvon de manele sau alte sunete stridente care să-ţi ţiuie în urechi. Efectiv liniştea te „plictiseşte de moarte” – vrând-nevrând, nu ai încotro decât să te relaxezi…

Micuţa localitate Sant’Alessio Siculo dispune de un singur supermagazin, în rest, aproape toate firmele sunt afaceri de familie, proprietarii fiind propriii lor angajaţi, aşa că nu se slujesc decât pe ei înşişi. Respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi este, în acest fel, potenţat, ştiind că responsabilitatea fiecăruia este de a oferi produse şi servicii de calitate concitadinilor, în vederea păstrării ştachetei ridicate şi spre a nu-i dezamăgi pe cei cu care se cunosc de-o viaţă. Fiindcă localitatea e ca o familie mai mare, ca un organism social complet; astfel şi infracţionalitatea este cvasi-inexistentă aici.

Portocalii, lămâii, smochinii şi măslinii sunt, fireşte, la ei acasă. Şi deşi unii au în curte chiar pomi de avocado, mango sau alte fructe exotice, terenurile cultivate sunt foarte puţine şi de mici dimensiuni, astfel încât, aproape zilnic, îşi fac apariţia – în buricul târgului – camionete încărcate cu zarzavaturi proaspete, ouă şi brânzeturi de casă, vândute la preţuri surprinzător de mici de către ţăranii sicilieni, foarte prietenoşi cu turiştii.

Străzile înguste și regulile bunului simț

Ca şi la noi, se fac şi în Sicilia reparaţii de toate felurile, se schimbă ţevile de apă de sub carosabil – activitate pe care am avut ocazia să o văd în plină desfăşurare în urmă cu patru ani. Deosebirea faţă de stilul de lucru de la noi este radicală: se închide circulaţia pe o zonă de (doar) 50 de metri – semnalizată corespunzător, fireşte -, iar în două zile cel mult se execută lucrarea cap-coadă, se spală frumos zona de praf şi a treia zi totul e ca nou. Apoi se mută lucrarea cu 50 de metri mai încolo şi, tot aşa, se face treaba frumos şi civilizat. La noi ştim bine cum e…

O altă caracteristică generală a localităţilor cu mare vechime de aici sunt străzile înguste, pe care traficul se face anevoie, necesitând numeroase opriri pentru a se putea răzbate prin spaţiul îngust al carosabilului, însă există multă îngăduinţă şi bun simţ din partea şoferilor, arareori auzindu-se claxoane de nerăbdare, așa cum atât de frecvent se întâmplă la noi. Cu excepţia semafoarelor, regulile de circulaţie funcţionează mai mult după bunul simţ, şoferii fiind răbdători şi cedându-şi fără şovăire prioritatea, pentru ca ceilalţi să nu aştepte prea mult. E drept că şi maşinile sunt, în marea lor majoritate, cu caroseria uşor lovită sau zgâriată. Drumurile sunt impecabil întreţinute, nu se fură din bitum şi, ca atare, calitatea şi durabilitatea asfaltului sunt maxime, iar când apare câte o groapă în şosea se iau măsuri imediate pentru a se astupa.

Căldura sicilienilor și mâncărurile alese, argumente de neignorat

Dialectul sicilian, vorbit cu predilecţie de persoanele mai în vârstă, diferă radical de limba italiană, având însă asemănări izbitoare cu limba română. Spre exemplu, a merge la culcare în italiană se spune andare a letto, iar în siciliană andare a cucare. Deşi sicilienii au sânge latin cum avem şi noi şi sunt destul de iuţi la mânie, relaţiile interumane sunt calde şi încărcate de respect şi civilitate. Acest aspect, alături de peisajul de vis şi de mâncărurile alese, te îmbie să te întorci an de an pe meleaguri siciliene.

 Arrivederci Sicilia, ci vediamo tra poco!

Gabriel Stan-Lascu
Foto: Gabriel Stan-Lascu