Plimbându-mă prin diferite centre istorice ale orașelor vizitate de-a lungul timpului, m-am întrebat adesea cum ar putea arăta interiorul unor frumoase case vechi și cât din atmosfera de altă dată mai păstrează apartamentele acestora. Am elucidat acest mister vizitând Casa Darvas din Oradea, un palat art nouveau recent renovat. Situată pe malul Crișului Repede, vis-a-vis de Sinagoga Sion (a fost deliberat construită aici, Imre Darvas fiind evreu maghiar), casa Darvas – La Roche a fost terminată în 1912 și este astăzi muzeu.

Darvas a fost om de afaceri și industriaș și a deținut diverse întreprinderi fondate cu ajutorul bancherului elvețian Alfred La Roche. Restaurarea clădirii a ținut cont de planurile originale și a redat interiorului farmecul epocii, într-o manieră demnă de laudă. O plimbare prin încăperi este o întoarcere în timp, iar piesele de mobilier și decorațiunile emană armonie, fiecare în parte fiind o operă de artă.

Printre aceste obiecte de colecție se află și multe picturi. Intrând în primul salon, mi-a atras atenția un tablou mare. Avea culori vii, frumos combinate, iar stilul îmi era foarte familiar. „Aduce a Școala Băimăreană”, i-am zis soției. La o privire mai atentă mi-am dat seama că într-adevăr era vorba de un peisaj urban băimărean: strada Crișan cu Turnul Ștefan, iar în fundal Biserica Reformată de pe Podul Viilor, cu turla ei roșie inconfundabilă. În imagine apar și două personaje, ce par a fi măicuțe. Pictura aparține pictorului maghiar Mund Hugo și se numește chiar „Peisaj băimărean”.

La etaj am mai găsit un reprezentant al Școlii de Pictură de la Baia Mare, alături de lucrări ale unor pictori renumiți: Theodor Aman și Francisc Șirato. Și în acest tablou apare Biserica Reformată, având vecin Dealul Crucii, iar în prim-plan sunt reprezentați un bărbat și o femeie în straie simple. Autor este pictorița Kiss Margit.

Ne dăm seama încă o dată de importanța Școlii Băimărene, dacă burghezia acelor timpuri a ales să includă picturi ale acestui curent în colecțiile lor, colecții care adesea cuprind nume de artiști mari din România și Europa.

Am întâlnit la Oradea, cu altă ocazie, un alt simbol clasic al Maramureșului: crucea de Săpânța. În Cimitirul Mare din Oradea există un mândru exemplar de troiță veselă, în stilul cunoscut. Dacă beneficiarul a fost din Maramureș sau doar a apreciat arta Cimitirului Vesel, nu știm. Dar crucea maramureșeană reușește să spargă monotonia înconjurătoare a pietrelor somptuoase și reci.

Text și fotografii: Mircea Trifan

CITEȘTE ȘI:
Turist în propriul oraș

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.