În primii ani de copilărie, Moș Crăciun cel darnic, care ne aducea an de an cadouri dacă eram cuminți, ne aducea și bradul de Crăciun! Așa era obiceiul la noi în familie: noi, copiii, mergeam la culcare în seara de Ajun într-o încăpere normală și ne trezeam a doua zi sub luminițele bradului, care apărea ca prin farmec în timpul nopții. Era o bucurie de nedescris în fiecare an, mi-o amintesc foarte bine chiar și acum. Așa cum vie a rămas și nedumerirea cum a reușit Moșul să aducă bradul fără zgomot și să mute și televizorul în celălalt colț!
Cu timpul însă, pe vreme ce frații mei și cu mine creșteam, îndeletnicirea aceasta a Moșului devenea tot mai dificil de realizat. Prin urmare, la vârsta de 7 ani, mama a decis să-mi explice secretul, însă doar mie, cea mai mare dintre copii. Cu interdicția de a-l da mai departe fraților până cel puțin în momentul în care împlinesc și ei 7 ani. Am așteptat aproape un an de zile până în dimineața zilei în care sora mea a împlinit și ea 7 ani. M-am dus s-o trezesc cu noaptea în cap, să-i împărtășesc și ei secretul! Spre dezamăgirea mea, Cristina nu a fost nici interesată, nici impresionată. Ea voia doar să o las să doarmă…
Aurelia Vișovan
profesor la Universitatea de Muzică din Nürnberg
Sursă foto Aurelia Vișovan: arhiva personală Aurelia Vișovan. Imagine deschidere: Pixabay.
Post Scriptum. Am invitat prieteni ai eZiarultău.ro să depene pentru noi amintiri de Crăciun. Unii au acceptat cu bucurie. Alții cu oarecare circumspecție. Le mulțumim tuturor. În zilele de sărbătoare vin poveștile lor. Sărbători cu bucurie!