Seara de Ajun era cea mai așteptată seară a copilăriei mele. Împodobeam bradul cu familia: mama, tata și sora mea. Asta se întâmpla pe la ora 17.00. Apoi așteptam cu mare nerăbdare să vină Moș Crăciun. Așteptam cu nerăbdare și zăpada, ca să mergem la săniuș și să facem iglu în fața blocului. Lângă terenul de rugby erau (și mai sunt) niște movile mari de pământ: acolo ne făceam o pârtie mare! Țin minte că într-o zi nu am avut sanie, ceea ce să nu credeți că m-a oprit… M-am dat pe zăpadă cu o bucată de sac din plastic. Desigur că plasticul s-a făcut ferfeniță, inutil să spun că mi-am rupt pantalonii de fâș în dos. Restul e… istorie!
Răzvan Popovici
antrenor emerit, de 4 ori desemnat cel mai bun antrenor de rugby de juniori din România
Foto Răzvan Popovici: arhiva personală Răzvan Popovici. Foto deschidere: Pixabay.
Post Scriptum. Am invitat prieteni ai eZiarultău.ro să depene pentru noi amintiri de Crăciun. Unii au acceptat cu bucurie. Alții cu oarecare circumspecție. Le mulțumim tuturor. În zilele de sărbătoare vin poveștile lor. Sărbători cu bucurie!
