Se împlinesc, azi, 73 de ani de când venea pe lume Florea Dumitrache. Un fotbalist cu gleznă fină, care nu a fost făcut la apelul bocancilor, cum se zicea odinioară în armată, când era obligatorie. Și-a făcut ucenicia, vreme de doi ani, pe când era un puști, la Rapid, după care l-a descoperit antrenorul Traian Ionescu, cel care avea să îl transfere, în 1964, la Dinamo. Acolo a cunoscut performanța. Însă cu performanța a făcut cunoștință și la echipa națională. A fost la Guadalajara, la Cupa Mondială din Mexic, din 1970, când România a jucat cu Brazilia lui Pele (care avea să cucerească titlul), cu Anglia, campioana mondială en-titre, și cu Cehoslovacia, cea care șase ani mai târziu avea să ajungă campioană europeană.
Porecla ”Mopsul” a avut-o din copilărie, când s-a suit în nucul unei vecine aprige la mânie, care l-a suduit și i-a spus ”mopsule”. Altă poreclă, ”Corsarul”, i-a venit de la niște spectatori fascinați de cum putea ”fura” mingea în timpul meciului. Până la urmă, ”Mopsul” a rămas.
A fost un talent pe care nu îl găsești pe orice stadion. S-a prăpădit în 2007. A lăsat însă în urmă nostalgia unui fotbal boem, cu driblinguri parcă de spiriduș și cu goluri cu capul de te întrebai dacă nu cumva are arcuri la picioare. (Vladimir Andru)
Sursa datelor și foto: Wikipedia
