Venea pe lume într-o zi de 19 decembrie, în urmă cu 105 ani. Era rodul dragostei unei cântărețe ambulante, Line Marsa, și al unui lucrător la circ, acrobat, Louis Gassion. Până într-o vreme a fost crescută mai mult de bunica ei, matroana unui lupanar din Bernay, în Normandia. La câțiva ani după ce s-a așternut pacea peste Primul Război Mondial, Louis Gassion a fost angajat la un circ și și-a luat cu el fiica. Locuința pe care o împărțeau era o umilă rulotă de la circ. Spre a-și ajuta părintele, Édith Giovanna Gassion, o copilă de o șchioapă, a început să cânte pe la colț de stradă, ca să câștige niște bănuți. În timp, până la 20 de ani, a cunoscut viața cenușie și aspră din suburbiile Parisului.
Era în 1935 când, într-o seară, l-a întâlnit pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny’s”, de pe Champs-Élysées. Acesta a poftit-o să cânte în localul său. A fost începutul carierei artistice a celei care va fi cunoscută, mai apoi, ca Edith Piaf. Celebrul actor Maurice Chevalier – care era în plină glorie în acea vreme -, precum și Jacques Canetti, un soi de impresar radio, au fost fascinați de vocea tinerei venite parcă de nicăieri. Canetti i-a asigurat o emisiune la radio, iar la sfârșitul aceluiași an, 1935, i-a înregistrat un disc cu melodia „La foule”. Din 1937, ea nu mai era Édith Giovanna Gassion. Era Edith Piaf. Numele ei de scenă. Numele unei cariere. Și deopotrivă al unei charisme.
A avut o viață complicată, în care însă i-a lăsat loc pasiunii. Pasiunii și pentru muzică, și pentru dragoste. Dragoste uneori tumultuoasă. A iubit ce a știut și pe cine a vrut. Edith Piaf a fost întrucâtva genul de om neconvențional în vremuri convenționale. În urma ei rămân însă, dincolo de orice contemplări critice, acele cântece. Și acea voce irepetabilă.
Tiberiu Sabo
Sursă informații și foto: Wikipedia
