În urmă cu 73 de ani, într-o zi de 23 martie, venea pe lume Mircea Vintilă. Un muzician căruia parcă îi cântă muzica prin toți porii. Voce inconfundabilă, compozitor respirând folk, personaj șarmant, mereu gata de a oferi un surâs prin cântecele sale. Ciocu, după cum îl alintă apropiații, a dăruit ani și ani la rând muzică precum un cofetar care se duce cu cofetăria în cârcă într-o tabără de țânci pur și simplu spre a-i face să se bucure.
Muzichia lui poartă un soi de voaletă țesută din mătasea unor versuri care pot spune mai mult decât o mie de fotografii. ”Dragă Miruna îți spun printre șoapte…”, ”În Popa Nan stă un bărbos, bătrân și fotograf…”, ”Fată frumoasă, fată străină, diseară am să te duc/ Pentru convorbiri, pentru cină, la Hanul lui Manuc”, ”Umblam pe străzi întortocheate/ Mergeam firesc până la urmă/ La Lăptăria lui Enache”, ”Lordul John privind cu jale și ținându-se de șale…”. Crâmpeie de cuvinte cuibărite în chitara și vocea lui Mircea Vintilă. (Tiberiu Sabo)
Sursa foto: Facebook / Mircea Vintilă
Citește și: Portrete de jandarmi | Un plutonier premiat pentru fotografie
