Dacă pornea din Sighet, economisea trei râuri.

Dar Horea Nașcu a pornit din Baia Mare în barca lui cu două vâsle spre vărsarea Dunării în mare. Deci a plutit pe Săsar, Lăpuș și Someș înainte să se ”lăfăie” pe Tisa. Pentru fabuloasa sa călătorie, realizată în august-septembrie 2021, l-am numit pe profesorul de studii canadiene al Universității drept băimăreanul anului.

Știm de la Isus. Nu-i de ici, de colo să te preumbli solitar 40 de zile într-un peisaj care-ți cere toate puterile: ale minții, trupului și sufletului. Călătoria lui Horea – nu știm dacă a ales simbolic sau din calcul pragmatic s-o facă în 40 de zile (până la urmă au fost 50) – ar fi de cuviință s-o facem fiecare în felul lui.

E dus cu pluta pe Săsar – așa ziceam în copilărie despre oamenii care nu ni se păreau normali. Ce a făcut Horea sfidează normalul, dar omul nostru sigur nu e ”dus”. Speranța ar fi să inspire călătorii similare, pe Olt sau pe Siret, de exemplu. Amândouă râurile ajung în Dunăre după un drum lung și presărat cu pilde. Planurile se fac de pe-acum.

Așadar, nu dus cu pluta. Ci simplu: fain frumos / cu ”pluta” pe Săsar în jos.

Text și foto: George Moțoc

Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi.

Îl găsiți pe georgemotoc.com.

Citește și: Rock din capul lui Moțoc | Irlanda, Islanda, Ileanda

1 COMENTARIU

  1. Am mizat pe 40 de zile, prin rotunjire: estimasem un traseu de 2.200 de kilometri de parcurs cu o viteza de 50 km/zi; asadar, cam 44 de zile.

    Am ajuns la Sulina – pe traseul mai lung, pe Bratul Chilia, si nu pe Bratul Sulina – in seara celei de-a cincizecea zi.
    „Vinturile, valurile…”
    Plus oamenii extraordinari de pe traseu!

    Mi-am acordat, ca rasplata (!), inca trei zile de vislit, urcind pe catamaran pina la Tulcea iar de acolo vislind din nou – pe Bratul Sfantu Gheorghe, ca sa parcurg, intr-un fel sau altul, toate cele trei brate – pina la capat: pina la Sfantu Gheorghe si pina la marea cea mare.
    Si asa s-au facut 2.220 de kilometri de vislit (bucata Sulina-Tulcea nu e, desigur, inclusa aici).

    Acum, asteptam sa ploua si sa se umfle riurile. Atit Sasarul, cit si Cheile Lapusului se cer parcurse din nou, asa cum se cuvine: la lumina zilei si pe apa din belsug, sa nu se mai sfisiie fundul barcii in aproape o suta de locuri.
    Pe Olt si pe Siret (si Arges si Bistrita…) poate ca ne lansam impreuna!

    Multumesc, George, pentru cuvintele nespus de frumoase; si te astept la o lansare – initiala – de la Podul Viilor – daca nu chiar de mai sus! Sa fim, ca in poezia lui Emily Dickinson, doi (plutasi, nu Nimeni) – sau, tot doi (navigatori), ca in cintecul lui Gabriel Cotabita! 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.