A plecat în vacanță în Olanda și a fost atât de fermecată de această țară încât nu numai că s-a stabilit definitiv în Tilburg, dar a și învățat olandeza în timp record. Și pentru ca povestea să fie cu adevărat frumoasă, s-a îndrăgostit de un olandez care - de dragul Leliei - a învățat românește. Conduc împreună o afacere de tip Bed & Breakfast și consideră că viața lor se îmbogățește cu fiecare om pe care îl cunosc. Iar când oaspeții se nimeresc să fie din România, Lelia Bakker mărturisește că se simte cu adevărat binecuvântată...

În vacanță, în căutarea văcuțelor cu ochelari de soare

Lelia avea 27 de ani când, în 1994, a plecat în Olanda. În vacanță. ”Aveam vreo opt ani atunci când am citit o povestioară în care văcuțele olandeze erau descrise că pasc iarba în timpul iernii îmbrăcate în paltonașe ca să nu le fie frig și cu ochelari de soare cu lentile verzi, pentru ca iarba să li se pară mai verde... Imaginea este irezistibilă, trebuie să recunoști! Așa că mi-am dorit o vacanță într-o astfel de țară. Eram curioasă să mă plimb pe câmpurile pline de lalele, să încalț renumiții saboți de lemn și să degust specialitățile de caș”, își amintește Lelia. Doar că vacanța s-a prelungit neașteptat de mult...

”Uneori chiar visez în olandeză!”

Una din primele provocări cu care se confruntă cei care aleg să se stabilească în Olanda este cu siguranță deslușirea limbii olandeze. ”Am rămas foarte uimită că aproape toți olandezii vorbesc foarte bine limba engleză, fapt care a făcut să îmi fie ușor să mă descurc încă de la bun început. Olandeza seamănă puțin cu limba germană, pronunția și gramatica fiind destul de dificile... Așa că am amânat o vreme să mă apuc de cursul de olandeză. Am apelat inițial la un profesor privat, astfel încât - la 10 luni de când locuiam în Olanda, atunci când m-am înscris la grupul de primul nivel - am fost complimentată pentru cunoștințele mele și promovată la un nivel superior. După două săptămâni studiam deja olandeza cu cel mai avansat grup. Ca să obții diploma de vorbitor de olandeză, ai de parcurs cinci teste a câte două ore fiecare: vorbit, citit, scris, ascultat/înțeles și dictare. Am luat toate testele cu note maxime. Am pus diploma în ramă și am agățat-o pe perete. Vorbesc, citesc, gândesc, reacționez și uneori chiar visez în olandeză!”, spune Lelia povestea ei despre limba olandeză și, spre norocul meu, o face în limba română...

S-a făcut bucătar ca să dăruiască... fericire!

Stabilită în Olanda, Lelia a avut șansa nu doar să lucreze în domeniul profesional în care se specializase în România, dar și să învețe lucruri noi: ”Atunci când eram mică, bunica îmi spunea că, dacă gătești mâncare bună, faci oamenii fericiți. Am ținut minte acest lucru, mai apoi am aflat și că... dragostea trece prin stomac, așa că după doi ani de studiu liceal real, am decis să merg la Economic și să devin bucătar!” În Baia Mare a lucrat în restaurante, cofetării și patiserii, pentru ca în Olanda să fie bucătar independent pentru restaurante cu profil internațional, să lucreze mai apoi într-un restaurant cu specific franțuzesc, să fie Sous Chef în catering și în final să lucreze într-o cafenea cu meniuri A la Carte: ”Cred că mi-am îndeplinit misiunea: după 25 de ani lucrați ca bucătar, am făcut mii de oameni fericiți, oferindu-le preparate gătite din inimă!”

”Venind din Maramureș, olandezii mi s-au părut reci”

Rememorând primele săptămâni petrecute în noua ei țară, Lelia își amintește: ”Lucrul care m-a uimit la început a fost vegetația extrem de bogată: parcurile și grădinile îngrijite până la cel mai mic detaliu, imensa bogăție de flori. Mi-au atras atenția și arhitectura, deosebit de interesantă chiar și pentru ochii mei de nespecialist. Acestea au fost aspecte sesizate aproape la prima vedere. După ce am petrecut ceva mai mult timp în Olanda, am început să apreciez organizarea impecabilă din toate domeniile: social sau financiar, medical sau educațional, turistic sau legat de transportul în comun. Totul funcționează fără efort!” Lelia admite că prima impresie nu a fost, totuși, 100% pozitivă: ”Venind din Maramureș, olandezii mi s-au părut reci”. Dar nu s-a lăsat descurajată: ”Am dus cu mine de acasă ospitalitatea, căldura și bunătatea. Și tradiția de a respecta toate sărbătorile sfinte românilor”. Dat fiind că a devenit un obicei pentru maramureșeni să ducă pălinca peste tot cu ei, nici Lelia nu a făcut excepție: ”Mulți olandezi mi-au spus că pălinca noastră nu e băutură, ci sinucidere curată. Dar Michel, soțul meu, a învățat să savureze câte un păhărel seara înainte de culcare”.

O grevă de o lună a dus la o mare dragoste

Și fiindcă veni vorba despre Michel, o invit să povestească prima lor întâlnire: ”Un fapt destul de caraghios este că, deși Olanda este - printre altele - și țara bicicletelor, eu nu merg cu bicicleta! Peste tot sunt piste de biciclete, fiecare cetățean olandez are cel puțin o bicicletă, este plin de biciclete oriunde te-ai uita... Eu, însă, sunt dependentă de autobuz. Și am avut nefericita experiență în 2008, când transportul public era în grevă, să fiu nevoită să merg cu taxiul la serviciu și înapoi acasă. Spun <> pentru că greva a durat o lună, iar eu plăteam 40 de euro pe zi la taxi… Dar cum în orice rău e mereu și un bine deghizat, așa am avut ocazia să îl întâlnesc pe Michel, care atunci era taximetrist îmbrăcat în costum, la patru ace, șofând o mașină scumpă de ultimă generație. M-a invitat uneori la cafea, dar eu refuzam mereu sub diverse pretexte. Până când, după ce am fost cu două prietene românce în Amsterdam la un concert Celine Dion, în dimineața următoare, mergând cu taxiul la serviciu, Michel m-a întrebat ce fac iar eu am început să-i povestesc despre concert. Michel avea concertele ei pe DVD-uri, iar unul din muzicienii lui favoriți era Jean-Jacques Goldman, care compusese și pentru Celine Dion. Am fost uimită să descopăr în el un fan chiar mai mare decât mine și așa m-am hotărât să-i dau o șansă. Și de atunci suntem împreună, încă îndrăgostiți, și binecuvântăm greva care ne-a adus aproape...”

Cu Michel
Alături de Daniel

”Mi-e dor de tot ce este românesc!”

De 26 de ani este stabilită în Olanda, locuind în Tilburg: ”Nu știu dacă mă crezi, dar imediat voi fi locuit mai mult aici decât în România și încă nu am reușit să mă adaptez la capriciile vremii olandeze: vânt și ploaie, ploaie și vânt”. Și dacă în aproape trei decenii nu s-a obșnuit cu vremea din Olanda, s-a obișnuit în schimb să trăiască în fiecare zi cu dorul de România: ”Mi-e dor de tot ce este românesc! E greu să trăiești permanent împărțit în două lumi... Aici am lux, am confort, am șanse profesionale pe care acasă nu le-aș fi avut niciodată, trăiesc într-o societate care știe să te motiveze în permanență și care are efectiv grijă de tine, oferindu-ți oportunități de a te autodezvolta. Dar acolo, în România, mi-a rămas familia. Și cel mai mult îmi lipsește fratele meu, Daniel. Un om frumos, de o bunătate imensă, cu o inimă mai mare decât tot universul”.

An de an se reîntoarce în Maramureș

Și fiindcă din tot ce povestește Lelia răzbate dragostea de țară, nu e de mirare că soțul ei vorbește românește: ”Michel este filosof în Business Etica și vorbește cursiv nouă limbi străine, una dintre ele fiind româna. Are talent pentru învățarea limbilor străine, așa că nu a fost nevoie să îl învăț eu nimic. Să îl asculți ce frumos citește în română!”

În fiecare an Lelia și Michel vin acasă, în Tăuții Măgherăuș. Și-au cumpărat aici o casă. În vara anului trecut au fost cel mai recent: ”De fiecare dată ne reîndrăgostim de peisajele Maramureșului și de oamenii lui. Dacă am putea, am duce în Tilburg cu noi ceva din ospitalitatea și modestia oamenilor din Maramureș. Și am aduce din Tilburg spiritul întreprinzător și mintea deschisă, unele dintre cele mai frumoase calități ale olandezilor...”

”Am descoperit cât de mulți oameni faini sunt pe lume!”

Acum Lelia se pregătește să celebreze alături de soțul ei 10 ani de când au deschis ”Bed & Breakfast Lelia en Michel Bakker” în Tilburg. ”Într-un asemenea domeniu este foarte important să iubești oamenii și să fii deschis cu ei. Practic, oaspeții locuind în aceeași casă cu noi, a trebuit să fim dispuși să renunțăm la ceva din libertatea noastră, din intimitatea noastră. Dar odată ce ne-am deschis porțile casei, viața ni s-a îmbogățit enorm! Am descoperit cât de mulți oameni faini sunt pe lume!”, povestește Lelia, care deschide pentru eZiarultău și registrul cu oaspeți.

”Mă simt binecuvântată de fiecare dată când vin oaspeți din țara mea”

Așa aflu că în cei 10 ani, Lelia și Michel au avut aproape 4.500 de oaspeți. ”Au venit din aproape toate colțurile lumii. Cei mai mulți din Europa, dar au venit și din Asia, Australia, America de Nord și America de Sud. Circa 300 dintre oaspeți au revenit la noi - acesta este cel mai frumos compliment profesional care poate exista în domeniul nostru”, mărturisește Lelia, adăugând înainte să apuc să întreb eu: ”Desigur că ne-au trecut și români pragul. Mă simt binecuvântată de fiecare dată când vin oaspeți din țara mea. În 2019, de exemplu, am avut 12 oaspeți din România. Au ajuns la noi întâmplător, nu știau că eu sunt din Maramureș”.

Lelia recunoaște că pe lângă pălinca de acasă, le mai oferă oaspeților ei și alte bunătăți cu iz de România: sarmale, supe și salată de vinete. Aprecierile nu se lasă deloc așteptate. De altfel în casa din Tilburg există picturile pe ceramică realizate de fratele Leliei, ilustrând peisaje de acasă. ”Eu le spun tuturor că sunt româncă și, dacă mă ascultă, le povestesc oaspeților noștri cum suntem noi, românii, și ce țară frumoasă avem. Sunt unii care chiar au fost în România și atunci schimbăm impresii”, zâmbește Lelia.

R. Anda Toma

Sursă foto: Lelia Bakker

N.R. Din 1 ianuarie 2020, Olanda și-a schimbat numele și poartă de acum titulatura oficială ”Țările de Jos”.

Lelia ging op vakantie naar Nederland en was zo erg betoverd door dit prachtige land,  dat ze zelfs na een tijdje had besloten zich definitief in Tilburg te vestigen, ondanks dat de Nederlandse taal voor haar zo gecompliceerd was, had ze het Nederlands toch in een recordtijd geleerd. Om het verhaal nog mooier en echter te maken werd ze verliefd op een nederlander, die  - omwille van zijn liefde voor Lelia – Roemeens had geleerd. Ze runnen samen een Bed & Breakfast bedrijf en hun leven wordt dagelijks verrijkt door elke gast die ze mogen ontvangen. En wanneer gasten uit Roemenië komen, voelt Lelia zich door God gezegend  ...

Op vakantie, op zoek naar koeien met jasjes en een zonnebril

Lelia was 27 jaar oud toen ze in 1994 naar Nederland op vakantie ging. "Ik was ongeveer acht jaar toen ik een verhaaltje las waarin de Nederlandse koeien werden beschreven als hoe ze in de winter gras aan het grazen waren,  gekleed met jasjes tegen de kou en zonnebrillen dragend met groene glazen om het gras groener te kunnen zien ... dat is een niet voor te stellen beeld, dat moet worden gezegd! Zo’n vakantie in zo een land wilde ik graag beleven. Nieuwsgierig wilde ik door de prachtige velden lopen vol met tulpen en ik wilde dan de beroemde houten klompen dragen en ook wilde ik proeven van alle kaasspecialiteiten”  herinnert Lelia zich. Maar de vakantie werd onverwacht nogal verlengd...

" Soms droom ik zelfs in het Nederlands  ! "

Een van de eerste uitdagingen, wanneer mensen ervoor kiezen om zich in Nederland te vestigen, is  zeker de strijd om de ingewikkelde Nederlandse taal te begrijpen. " Ik was zeer verbaasd door het feit dat bijna alle Nederlanders zeer goed Engels spreken, dat hielp mij  en gaf mij handvaten om vanaf het begin makkelijk te kunnen communiceren. Het Nederlands lijkt een beetje op het Duits, maar enkele uitspraken en de grammatica zijn erg moeilijk ... daardoor had ik voor een tijdje de cursus Nederlandse taal steeds uitgesteld. Ik werd aanvankelijk onderwezen door een privé-leraar, die me een hoog niveau Nederlands leerde en na 10 maanden dat ik in Nederland was, besloot ik om me in te schrijven voor een cursus Nederlands op een officiële school. Toen ik in de eerste groep voor de beginners kwam, kreeg ik al veel complimenten van de leraren voor mijn kennis en zij bevorderden mij naar de hoogste groep. Na slechts twee weken studeerde ik al Nederlands in de meest geavanceerde groep.  Om een diploma Nederlands als tweede moedertaal te kunnen halen, moet je vijf testen doen van elk twee uur: spreken, lezen, schrijven, luisteren / begrijpen en dictee. Ik had alle testen gehaald met het maximaal aantal te behalen punten. Daarna heb ik met veel trots mijn diploma  opgehangen in een lijst op de muur. Vanaf toen spreek ik, lees ik, denk ik, reageer ik en soms droom ik zelfs in het Nederlands! " vertelt Lelia haar verhaal  over het leren van de Nederlandse taal en gelukkig voor mij doet ze dit in het Roemeens ...

Zij is kok geworden  om... geluk te kunnen schenken!

Gevestigd zijnde in Nederland, had Lelia niet alleen de kans om te werken in haar professionele vak,waarin ze zich al in Roemenië had gespecialiseerd, maar ze had ook de mogelijkheid om nieuwe dingen te ervaren : "Toen ik klein was vertelde mijn grootmoeder al,  als jij lekker en goed eten bereid, dan maak je mensen gelukkig. Ik heb dat altijd in  gedachten gehouden, maar daarna heb ik nog iets anders geleerd  ...namelijk dat liefde door de maag gaat, nadat ik mijn tweejarige middelbare school had afgerond, had ik besloten om  voor een economische school te kiezen om kok te worden”. In Baia Mare heeft ze in verschillende restaurants en bij banketbakkers gewerkt. In Nederland werkte ze als onafhankelijk kok voor restaurants van internationaal niveau, in een French Cousin restaurant,  als Sous Chef in een cateringbedrijf en daarna werkte ze in een café met een A La Carte menu : "Ik geloof dat ik na  25 jaar als kok gewerkt te hebben,  mijn missie heb volbracht, namelijk om duizenden mensen gelukkig  te kunnen maken, door voor hen gerechten te mogen bereiden die van mijn hart naar hun hart gingen! "

"Vanuit Maramures komend, vond ik de Nederlanders best koel"

Terugkijkend op de eerste weken in  haar nieuwe land, herinnert Lelia zich: "Hetgeen mij opviel vanaf het begin was de zeer rijke vegetatie : de parken en de tuinen zijn goed verzorgd tot in het kleinste detail en er is een immense rijkdom van bloemen. Mijn aandacht werd getrokken door de bijzonder interessante architectuur,  zelfs voor mijn ogen van een leek. Dit waren aspecten die mij bijna op het eerste gezicht waren opgemerkt. Nadat Ik langere tijd  in Nederland had doorgebracht,   begon ik  de onberispelijke organisatie  te waarderen op alle gebieden: sociale of financiële, medische, educatieve, toeristische of openbare vervoer.

Alles werkt hier perfect en loopt zonder moeite! "Lelia geeft toe dat haar eerste indruk nog niet 100% positief was " Vanuit Maramures komend, vond ik de Nederlanders best koel". Maar dat had haar niet echt ontmoedigd : "Ik heb van thuis uit de gastvrijheid, de warmte en de goedheid meegenomen. De tradities om de heilige feestdagen van de Roemenen met  respect te vieren ". Gezien het feit dat het een gewoonte is voor mensen uit Maramures   om onze Palinca overal met je mee te nemen, is Lelia op dat punt geen uitzondering: "Veel Nederlanders vertelden me dat Palinca ons vuurwater  geen drank is, maar puur zelfmoord. Maar mijn man Michel heeft geleerd om s’avonds te genieten van een enkele borrel voor het slapen gaan."

Een staking van één maand had geleid tot een grote liefde

En omdat Michel ter sprake kwam, nodig ik haar uit om hun eerste ontmoeting te beschrijven: " Een nogal grappig feit is, dat  Nederland - onder andere -  een fietsland is en ik niet kan fietsen! Fietsroutes zijn overal, iedere Nederlandse burger heeft minimaal twee fietsen,  overal is het vol met fietsen waar je ook maar kijkt... , Maar ik ben van de bus afhankelijk. Ik had de ongelukkige ervaring in 2008, toen het openbaar vervoer in staking was,  ik  gedwongen  was een taxi te nemen naar het werk  en weer terug naar huis . Ik zeg  <<  ongelukkig >> omdat de staking een maand duurde,  ik  moest  40 euro per dag voor de taxi betalen ... Maar omdat in al het slechte ook altijd iets goeds is vermomd, had ik de gelegenheid gehad  Michel  vaker te ontmoeten, die toen mijn taxichauffeur was, goed gekleed  in een elegant pak, rijdend in een nieuwe luxe auto.  Hij nodigde me soms uit voor een koffie, maar ik weigerde altijd met verschillende smoesjes. Tot ik samen met twee Roemeense vriendinnen in Amsterdam voor een concert van Celine Dion was geweest. De volgende ochtend toen ik een taxi naar het werk nam, vroeg Michel hoe het met mij ging, ik begon heel vrolijk en enthausiast te praten over het concert. Michel had haar Franstalige concerten op DVD’s en hij vertelde me dat zijn favoriete muziekant Jean-Jacques Goldman was, die ook liedjes voor Celine Dion schrijft. Ik was heel verbaasd te ontdekken dat hij een grotere fan van haar is dan ik  en daarom besloot ik aan hem een kans te geven.

Vanaf toen zijn wij samen en nog steeds verliefd op elkaar en zegenen wij de staking die ons  dicht bij elkaar had gebracht ..."

"Ik mis alles van Roemenië!"

26 jaar is ze in Nederland gevestigd, wonend  in Tilburg: "Ik weet niet of je me gelooft, maar binnenkort zal ik hier langer wonen dan in Roemenië  en kan ik me nog steeds  niet aanpassen aan het Nederlandse weer... wind en regen, regen en wind". En als ze na bijna drie decennia nog niet gewend  is geraakt aan het wisselvallige weer in Nederland, kon ze toch wennen aan het dagelijkse verlangen naar Roemenië "Ik mis alles van Roemenië

É ! Het is moeilijk om  permanent in twee parallele werelden te wonen ... Hier heb ik luxe, Ik krijg meer kansen op een professionele carriere,  die ik thuis nooit zou hebben gekregen ,  ik leef in een maatschaapij die jou permanent motiveert, stimuleert en ervoor zorgt dat je je kansen grijpt om je te kunnen ontwikkelen. Maar daar in Roemenië heb ik het belangrijkste -  familie – dat ik hier niet heb. Het meeste van alles mis ik mijn broer, Daniel. Hij is de mooiste en  aardigste man die ik ken,  met een enorme goedheid en wijsheid en met een hart groter dan het  Universum".

Elk jaar keert zij terug naar Maramures

Van alles wat Lelia vertelt blijkt haar liefde voor haar geboorteland in elke verhaal , het is geen wonder dat haar man zo goed Roemeens spreekt. " Michel is een filosoof gespecialiseerd in bedrijfsethiek en spreekt vloeiend negen talen, een ervan is Roemeens. Hij heeft een talent op het gebied van vreemde talen, er was geen reden om hem iets te leren in het Roemeens. Het is zo mooi om naar hem te luisteren als hij in het Roemeens leest!

Elk jaar komen Lelia en Michel naar thuis,  in Tautii Magheraus. Ze hebben daar een nieuw huis gekocht. In de afgelopen zomer waren ze recentelijk terug: "Elke keer als we naar huis komen, worden we  opnieuw verliefd op de mooie berglandschappen en op de mensen van Maramures. Als wij konden, hadden wij de gastvrijheid en bescheidenheid van de mensen uit Maramures naar Tilburg meegenomen. En vanuit Tilburg naar Maramures,  zeker de  open mind en de ondernemingsgeest die de beste kwaliteiten zijn van de Nederlanders ... "

"Wij hadden ondekt dat er heel veel mooie mensen zijn in de wereld!"

Lelia bereidt zich samen met haar man voor om het 10 jarige Jubileum te vieren van hun "Bed & Breakfast Lelia en Michel Bakker" in Tilburg. "  In zo’n soort bedrijf is het erg belangrijk om van mensen te houden en open voor hun te staan. Kortom, de gasten verblijven in ons woonhuis, dat betekent voor ons, dat wij bereid moesten zijn om afstand te nemen  van onze vrijheden en privacy. Maar vanaf het moment toen wij de deur van ons huis hadden geopend, werd het leven van ons enorm verrijkt! Wij hadden ontdekt dat er  heel veel mooie mensen zijn in de wereld", vertelt Lelia, die heel open is voor eZiarultau over haar record aantal gasten.

"Ik voel me gezegend  elke keer als ik gasten uit mijn land mag ontvangen"

Zo vernemen wij dat in 10 jaar tijd, Lelia en Michel bijna 4.500 gasten hebben mogen ontvangen. "Ze kwamen uit bijna iedere hoek van de wereld. De meeste van hen uit Europa, maar ze kwamen ook uit Azië, Australië, Noord- en Zuid-Amerika. Ongeveer 300 van de gasten keren regelmatig naar ons terug - dit is het mooiste compliment dat er bestaat in ons vakgebied -" erkende Lelia, die voordat wij iets konden vragen  zei:" Natuurlijk zijn er enkele Roemense gasten geweest, die de drempel van ons huis hadden gepasseerd. Ik voel me gezegend elke keer als ik  gasten  uit mijn land mag ontvangen. In 2019 bijvoorbeeld, hadden we 12 gasten uit Roemenië. Ze kwamen toevallig naar ons toe, ze wisten niet eens dat ik uit Maramures kom".

Lelia vertelt dat ze naast  de palinca van thuis, de gasten ook andere specialiteiten aanbiedt uit Roemenie: koolrolletjes, soepen en aubergine salade. Op complimenten van gasten hoeft ze niet te  wachten, ze vinden het namelijk allemaal heel lekker. In haar huis in Tilburg zijn er keramische kunstwerken met mooie landschappen van thuis, welke door haar broer zijn geschilderd . "Ik vertel aan iedereen dat ik Roemeense ben en als ze luisteren, vertel ik aan onze gasten hoe bijzonder warm wij Roemenen zijn en hoe mooi ons land is. Er zijn zelfs gasten bij ons geweest, die zelf ooit in Roemenië waren en vervolgens gaan wij dan elkaars indrukken uitwisselen" glimlacht Lelia.

  1. Anda Toma

Bron photo: Lelia Oiegas Bakker

B&B Lelia en Michel Bakker op Facebook

bedandbreakfast.nl Tilburg

N.R. Vanaf 1 januari 2020 heeft Nederland haar naam veranderd en  draagt nu de officiële titel  " Nederland" (Netherlands).

2 COMENTARII

  1. Buna ziua,
    Vreau sa va multumesc din suflet pentru minunatul articol, a fost o SURPRIZA extrem de placuta pentru mine… sa am ocazia de al citi chiar de 1 Martie! Cel mai frumos DAR de Martisor!
    Sunt profund impresionata de calitatea profesionala a interviului si de punerea in pagina a gandurilor, cuvintelor si trairilor mele, ca un mesaj din inima pentru inima!
    Mii de complimente tie Vasile, colaboratorilor si redactorilor pentru acest ziar minunat, care ne umple sufletele de informatii curente si foarte educative, noutati culturale, dar cel mai ales…ne incanta inima zilnic cu articole POZITIVE!!! Ar fi ideal un astfel de ziar si in Olanda, unde oamenii sunt cam critici…
    Este o BINECUVANTARE zi de zi pentru noi cei de pe Facebook, sa asteptam cu nerabdare dimineata ca sa putem citi din nou fiecare postare frumoasa ce ne aduce in suflet bucurie si caldura ca o zi de primavara, in acest moment cand alte ziare sau internetul ne bombardeaza cu stiri negative, pline de panica si FRICA!
    Daniel fratele meu imi spunea ieri „de cate ori iti este frica…gandeste-te la Iubire pentru ca FRICA este opusul IUBIRII”!
    Sunt foarte mandra ca m-am nascut in Baia Mare Maramures si ca am avut ocazia sa imi depan povestea prin intermediul eziuarultau.ro! Mult Succes in continuare!
    Lelia Oiegas Bakker

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.