Suntem slab educați pentru că suntem săraci și suntem săraci pentru că suntem slab educați! Eurostat, un fel de buletin de știri al Uniunii Europene, spune că în România 40% din populaţie se aflată într-o stare avansată de sărăcie, care poate ajunge la pragul excluziunii sociale. Sărăcia-i mai evidentă în zona rurală, acolo unde trăiește jumătate din populaţia țării. Din aceeași sursă aflăm, de parcă noi nu am ști, că sărăcia este efectul sistemului de educație, vai, mama lui!

Învățăm să mânuim bombe, nu pixul sau mouse-ul!

Potrivit legii, în România anului 2020, educația și învățământul ar fi trebuit să primească 6 procente din PIB. În fapt prin bugetul curent acestui domeniu primordial i s-au alocat circa 3,8% din PIB. În același buget, pentru elicoptere, tancuri, TAB-uri, rachete și alte bombe s-au aruncat banii cu căciula: cam 3,5% din PIB. Oare mai trebuie alte comparații ca să înțelegem unde ne aflăm?!

Nocivitatea sărăciei

Sărăcia, care înseamnă lipsuri de toate felurile și de orice natură, este un fenomen nociv. De ce nociv? Pentru că din ea cresc și se dezvoltă o sumedenie de atitudini și comportamente nesănătoase, precum promiscuitatea, delicvența, alcoolismul, lipsa igienei etc. Fiecare dintre acestea distorsionează societatea. Spre exemplu, nerespectarea normelor minimale de igienă se pune pe seama lipsei banilor, iar lipsa igienei determină multe sate și cartiere ale orașelor românești să arate ca în Evul Mediu. Sărăcia mai vine la pachet și cu subnutriţia, cu foamea, mortalitatea infantilă, violența etc. E drept că de unele auzim și pe la case mai mari, prin târguri și orașe, la indivizi care se dau… bogați și cu pretenții!

E posibil ca toate acestea să se întâmple în secolul 21?! Din lipsă de educație, mulți oameni nu au perspectiva ieșirii din starea de sărăcie, nu văd pădurea din cauza copacilor. Mulți își duc zilele într-un mediu viciat, în care își ”educă” și copiii. Cum se vor purta acei copii când vor fi mari?! Aidoma părinților și societății în care au crescut, vor face și acționa exact așa cum au fost învățați de mici!

Drumul bejaniei, drum fără pulbere

Efectele sărăciei se văd în comportamentelemultor tineri ai zilelor noastre: debusolați, dezorientați, incapabili de integrare socială, legați ca un magnet de apucăturile cu care au crescut, legați de glie. Aceia care se desprind de vatra înnegrită de sărăcie, luând drumul țărilor bogate, duc cu ei zestrea comportamentală din dotare. De ce ne mirăm că cei din ”cănțălariile” vestice ne privesc de sus, cu aroganță și superioritate?! Nu cumva lipsa de educație a sclavilor moderni ne ”ajută” mai mult decât ne-am fi dorit?! A noastră clasă muncitoare, ajunsă pe meleagurile lui Goethe, Shakespeare, Voltaire, Leonardo sau Cervantes, se comportă exact așa cum au învățat în satul sau cartierul din care au luat startul la ”gold rush”.

Opincarii cuceriseră cândva școlile

Sărăcia – clar – este un fenomen vechi, de când lumea și pământul! Doar abordarea ei diferă de la o istorie la alta. În timpuri nu prea îndepărtate, sărăcia era resimțită din plin, poate mult mai acut decât astăzi, dar era acceptată numai în plan real, fără ca oamenii să se complacă în situație și să se confunde cu ea. Au încercat din răsputeri să o alunge din ograda lor. Și au găsit cum: trimițându-și pruncii la școală!

Era o vreme când numărul tinerilor studenți, veniți de la țară, era semnificativ. Atunci în școlile de la sate erau dascăli cu multă vocație, care reușeau să le insufle tinerilor și părinților săraci cultul și dragostea de învățătură. Le explicau acestora, pe limba lor, simplu și clar, care-i legătura dintre învățătură și sărăcie. Țăranii au priceput și nu au stat pe gânduri! Așa s-au umplut școlile cu ”opincari” hotărâți să-și depășească condiția, să devină modele pentru cei de-acasă. Părinții și copii, deopotrivă, au înțeles că deprinderea buchiilor îi va scoate din sărăcia lucie satului, au înțeles că educația le va alunga sărăcia din bătătură!

Țăranii făceau eforturi uriașe ca să-și trimită copiii la școli. Unii își vindeau părți din pământul familiei, din bunul cel mai de preț care le asigura existența. La propriu își luau de la gură pentru învățătură. Acei oameni simpli au înțeles valoarea educației și a învățăturii. Pentru că investiția cea mai de preț este educarea pruncilor. Învățătura avea prioritate, avea și o direcție clară și un scop bine definit: ieșirea din sărăcie.

Când se închid urnele, se șterge învățătura!

Astăzi avem tare mulți pseudo intelectuali, începând cu cei din ”Sfatul țării” care se laudă, o dată la patru ani, că învățământul va primi finanțarea corespunzătoare, că se va reduce analfabetismul funcțional, că vom avea o țară educată. Lozinci, slogane, bărbi mai lungi decât la cei 7 pitici! Ce rămâne după ce urnele se închid? Lipsa de respect față de dascăli, față de tânăra generație și față de legea pe care ei au votat-o și care este în vigoare și astăzi. Acea lege stabilește o finanțare cuviincioasă pentru sistemul de învățământ, ca pruncii și nepoții noștri să fie educați, să avem mai puțină sărăcie, să ne crească demnitatea și toate cele.

Fără educație nu se poate ieși din sărăcie, din excluziune socială. Fără educație milioane de români își vor duce tot mai greu crucea, statul va cheltui mulți bani pentru combaterea bolilor medievale, cu toții vom plăti tot mai mulți polițiști și jandarmi să ne păzească, vom construi mai multe pușcării decât școli. Fără educație, vom deveni sclavii altor neamuri! Dacă nu cumva am ajuns deja

Vasile BÎRLE

Sursă foto: pixabay.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.