Poți exista fără a trăi! Dar ce ar fi să și trăiești?!

Cu toții ne dorim să fim prezenți în viața noastră. Pentru a împlini această dorință ar trebui să depunem eforturi susținute, dar și să facem unele lucruri pe care îndeobște nu le facem din nenumărate pricini. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne pregătim pentru schimbarea sensului existenței. Acea existență care curge molcom pe râul timpului, independentă de ființa și trăirea ta. Poți exista fără a trăi! Hai să călătorim pe drumul căutării ființei ce poartă-n ea trăirea.

Vei reuși, oare, să devii unul și același?

Pentru ca existența să vibreze cu trăirea și dimpreună să rezoneze cu ființa, ar trebui să-ți însușești pe deplin sensul și semnificația conștiinței, flexibilității, toleranței judecății și prejudecății, acceptării etc. Ce mai, să dobândești capacitatea de adaptare la procesul schimbării! Schimbarea ca proces cunoaște o dinamică fără precedent pe toate planurile vieții economice și sociale. Crezi că învățarea și însușirea acestor termeni, aplicarea lor în viața ta de zi cu zi înseamnă eforturi mult prea mari și prea obositoare pentru tine? Ce zici? Vrei să fii una cu ființa ta? Vrei să simți că trăiești cu adevărat? Vrei ca procesele schimbării să nu te tulbure peste poate? Vrei să vibrezi în fiecare clipă cu rodul trăirii tale? Dacă vei răspunde ”da”, atunci ar fi potrivit să te pregătești pentru momentul regăsirii cu tine, a cunoașterii de sine, să te pregătești pentru drumul lung al căutării ființei și trăirii, drumul ce te va învăța cum să trăiești dincolo de existență.

Care este cel mai potrivit moment pentru a începe căutarea ființei? De la ce vârstă ar trebui să înceapă învățătura despre ceea ce înseamnă esența trăirii? Cine să te învețe să fii adaptabil, conștient, tolerant, fără prejudecăți și judecări ale aproapelui? Cine te asigură că, odată găsită ființa ce poartă în ea trăirea, drumul te va duce către viața aflată în comuniune cu tine? Vei reuși, oare, să devii unul și același? ”Tu” cu ”tine”? Doar căutându-te dincolo de existență vei afla răspunsurile la astfel de întrebări.

Cine sunt?

Fiecare om cu minte întreagă și activă s-a întrebat cel puțin o dată în viață: ”Cine sunt”? Dacă și tu ți-ai adresat o astfel de întrebare, se presupune că dorești să te cunoști, să te ”vezi”, să te privești din afara ta. Ce vei vedea s-a putea să te surprindă. Asta pentru că, în căutarea pornită dinafara existenței, vei afla noutăți (multe dintre ele nedefinite și nepalpabile) ce te vor îndemna să mergi mai departe. Sau să renunți. Dacă vei îndrăzni să continui călătoria pe drumul cunoașterii, te vei îndrepta înspre acel ceva despre care nu știi că este, dar îi bănuiești existența. Vei spera să găsești ceva și chiar vei găsi: perla vieții tale – ființa ta.

Dacă ai găsit ceea ce căutai, înseamnă că te-ai aflat pe tine, pe omul-existență, pe omul-ființă și pe omul-trăire deopotrivă. Răsplata căutării tale însemna însușirea esenței învățăturii socratiene, derivată din celebrul răspuns: ”Știu doar că nu știu nimic”. Găsirea ființei mai poate însemna că ești dornic să o cunoști mai bine, să știi și mai multe despre ea și că tu, și numai tu, ești o ființă aflată într-o continuă expansiune.

Întrebarea ”Cine sunt?” mai poate avea însemnătatea curiozității de a afla care-ți este vocația, de ce exiști, de unde vii și încotro te îndrepți. Intrând și căutând adânc, tot mai adânc în ființa ta proaspăt descoperită, vei găsi răspunsurile potrivite la toate întrebările. Doar tu îți poți oferi răspunsuri la întrebările tale despre a ta ființă. Întreabă-te și răspunsurile vor curge către tine. La început ar putea veni ca un izvor timid ce și-a început călătoria din ”creierul” munților. Încetul cu încetul, izvorul devine râul cunoașterii de sine, tot mai liniștit și dezrobit din chingile ego-ului. A rămâne prezent în trăirea ta este o artă la care vei ajunge cu multă trudă. Arta de a trăi în existență, dimpreună cu ființa, își are dăltuit pe frontispiciu ca motto prețuirea vieții. A vieții tale și a tuturor ființelor. Prețuiește-te pe tine, dar nu la îndemnul ego-ului, ci din chemarea conștiinței și a toleranței, îngemănate într-o perpetuă lipsă de judecare a celorlalte ființe. Așa vei afla cine ești: descoperindu-ți ființa din fiecare zi și ființa evoluată, cea de azi față de cea de ieri. Evoluția îți va cere în fiecare ceas să te descoperi pentru a te regăsi iarăși și iarăși și a afla cine ești tu cel de azi.

Nu ignora ușile care ți se deschid…

Pe același drum al căutării ființei vei afla și răspunsul la întrebarea ”Cine sunt?”. Calea spre ființă are nenumărate uși ce ți se vor deschide spre a te remodela și transforma. Vei cunoaște omul din tine, omul de dincolo de existență. Odată primită și acceptată schimbarea venită de la ființă, vei privi schimbarea din jurul tău într-o altă lumină – a înțelegerii sensurilor venite din curiozitatea cunoașterii.

Cunoaștere este aceea care-și va deschide porțile către ființa ta, către tine, porți ce păreau – înaintea începerii călătoriei – ferecate pentru vecie . Aceeași cunoaștere îți va dezvălui ființa ce poartă-n ea trăirea. Odată ce ai învățat cum să le aduni dimpreună, să le asociezi cu existența care-ți este deja cunoscută, vei fi universul deplin: vei fi devenit omul întreg.
Ființa, trăirea și existența se vor îngemăna alcătuindu-te pe tine. Atunci, abia atunci, te vei întreba de unde vii, încotro te duci și care sunt rostul, menirea și vocația ta în astă lume! Călătoria-i mult mai fascinantă și mult mai palpitantă decât destinația. Cunoașterea deplină nu te va duce la destinație. Adu-ți aminte de Socrate!

Când ar fi bine să-ți începi învățătura despre esența trăirii? Care ar fi vremea potrivită de a căuta răspunsul la întrebarea ”Cine sunt?” Cu siguranță, acum! Să știi că, odată ce vei fi aflat cine ești, dorința și curiozitatea cunoașterii te vor duce mai departe, mai departe, tot mai departe…

conf. univ. dr. ec. Vasile Bîrle

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.