Pentru unii mumă, pentru alții ciumă – cam așa se poate defini o lege proastă sau un sistem organizatoric inechitabil. Nedreptatea și inechitatea izvorăsc din felul în care se aplică o lege, dar și din modul în care funcționează sistemele organizatorice. Viața de zi cu zi oferă suficiente exemple și argumente în acest sens. Fiecare om observă cum dreptatea umblă cu capul spart și poate simți pe propria piele inechitățile din societate. Dubla măsură a legii aduce cu sine un climat deloc favorabil vieții sociale firești.

Unii, mai… egali decât alții

În folclorul românesc circulă o butadă care spune că legea este ca o barieră: cei mari sar peste ea, cei mici se strecoară pe sub ea, iar proștii intră direct în… barieră. În legea supremă a statului, Constituția României, se spune în mod limpede că cetățenii ”sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Probabil că articolul 16 a fost citit și însușit numai de către aceia care dau cu capul în barieră pentru că în viața reală lucrurile nu stau tocmai așa.

Oamenii de afaceri se lovesc tare des de barieră!

Dacă ne referim la responsabilitatea din lumea afacerilor mai mari sau mai mici, observăm că viața economică le impune întreprinzătorilor să fie corecți și responsabili, să lucreze și să acționeze în cunoștință de cauză, convinși fiind că deasupra capului tronează sabia lui Damocles dacă greșesc. Fiecare eroare se plătește, uneori cu dobândă și penalități. Dacă un croitor greșește croiala unei haine, îi va plăti clientului materialul și va suporta și pierderea de timp, toate pe socoteala sa. Un client nemulțumit înseamnă alți trei clienți pierduți (reclama negativă e tare costisitoare). Dacă oamenii de afaceri nu-și plătesc dările către stat la sorocul stabilit, mintenaș fiscarășii îi execută silit, le blochează conturile și le sechestrează bunurile. De nu plătesc la vreme salariile, le pleacă angajații. Fără salariați, adio afacere! Dacă nu achită facturile la curent, sunt decuplați în cel mai scurt timp. Dacă nu plătesc apa și canalul, se vor spăla cu apă de ploaie. Oamenii de afaceri se lovesc tare des de barieră!

Politicienii au fuleul mare, sar mult peste barieră…

Acuma dacă-i luăm la puricat pe onorabilii funcționari publici, în orice categorie s-ar afla ei, lucrurile stau tot așa, dar invers! Dacă-i luăm la rost pe cei de la Fisc, care de multe ori abuzează de lege din cauză de prostie sau rea voință, observăm cum acțiunea lor provoacă daune greu de recuperat contribuabililor. A greșit nu dar pățește nimic, pe persoană fizică. Când instanța vine și demonstrează greșeala flagrantă, statul îl apără, ba mai mult: plătește el despăgubirea. De unde are statul bani? De la plătitorii de impozite și taxe. Cu alte cuvinte, contribuabilul este despăgubit din banii lui, din cauza prostiei unuia care este plătit tot din banii lui. Dacă un magistrat instrumentează greșit sau tendențios un dosar și-i distruge destinul unui om, îi afectează familia și locul în societate, pățește ceva, pe persoană fizică? Nu. Cine plătește oalele sparte? Cum cine? Statul! De unde are statul banii? De la cel nedreptățit, care a plătit impozite și taxe. Dacă politicienii nu respectă o lege în vigoare sau o dispoziție a Curții, de la președinte până la agitatorul partidului, pățește cineva ceva? O, nu! Aceștia au fuleul mare, sar mult peste barieră!

”Nimeni nu este mai presus de lege” – numai o lozincă?!

Ajung unii la putere. Dacă sunt ”de-ai noștri”, indiferent de prostiile comise, susținătorii le vor găsi o sumedenie de scuze. Sunt iertați de vina de a fi proști. Dacă fix aceeași prostie este comisă de ”ai lor”, nu mai există nicio scuză. Repejor vor fi catalogați ca fiind iresponsabili, proști și incompetenți. Dublul standard este la el acasă! De ce se tratează cu dubla măsură prostia, greșeala, păcatul, rătăcirea, scrânteala? Oare nu fapta trebuie incriminată, indiferent de funcția, culoare sau apartenența autorului? Oare alin. (2) art. 16 din Constituție – ”Nimeni nu este mai presus de lege” – este numai o lozincă?! Agitatorii îl aplaudă pe cel care nu respectă legea, care fură sau delapidează și îl iartă: lasă, mă, că a mai făcut câte ceva și pentru noi! Pe acorduri de fanfară, politrucul – susținut de ”ai săi” – se îndreaptă țanțoș spre un nou mandat, ca rața prin apă. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase!

Dublul standard îl regăsim pe întregul palier social

Mulți au fost dovediți că și-au afundat mâinile în avutul public, dijmuindu-l pe căi și mijloace tot mai rafinate. Aproape toți sunt bine merci, bucuroși să-și petreacă viața prin Monaco sau pe alte riviere. Dacă un amărăștean nu-și plătește birurile la vreme, falimentul îl paște și pe el, și întreprinderea pe care a construit-o cu trudă, renunțări și privațiuni. Mai avem ceva boșimani care, aflați sub controlul deplin al domnului Bachus, produc accidente de circulație cu victime umane. Cercetării (să spunem englezi) demonstrează că mortul a greșit pentru că nu a făcut strada cu zece benzi pe sens și bariere de protecție pe trecerea de pietoni. Dacă un amărât îl atinge cu oglinda pe Moș Martin care umblă creanga după zmeură pe drumul european, rămâne fără permisul de conducere. Cercetătorii (nu neapărat tot cei englezi) ar trebui să găsească un leac care să producă reacții imediate și virulente la fapte, greșeli, prostii, iresponsabilități indiferent de autorii lor, iar plata pentru săvârșirea lor să fie pe persoană fizică.

conf. univ. dr. ec. Vasile Bîrle

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.