Mulți spun despre societatea românească actuală că este marcată de lipsă de profunzime, vanitate, orgolii ieftine, neseriozitate, formalism, platonism, tristețe, răutate, invidie, prejudecăți, frivolitate și multe alte atribute date pe goarnă în funcție de mărimea și diversitatea vocabularului aceluia care o cataloghează, o critică și, de ce nu?!, chiar o înjură.

Gândirea socială este derivată din gândirea individuală

Ce este societatea? Păi, să apelăm la DEX: ”totalitate a oamenilor care trăiesc împreună și între care există anumite relații bazate pe legi comune”. Așadar nu greșim dacă spunem că societatea este masa de oameni care trăiesc, muncesc, visează și iubesc dimpreună într-un anumit areal geografic. Relațiile dintre ei sunt de toate felurile: economice, sociale, politice, culturale, religioase. În cadrul acelor relații, fiecare om gândește, se manifestă, se exprimă și acționează în raport de cultura pe care o are în proprietate, de educația primită, de instruirea dobândită, dar și de interesele care-l animă într-o anumită perioadă.

Nu-i musai să fim filosofi pentru a înțelege că modul în care gândesc și acționează majoritatea oamenilor definește natura societății din care aceștia fac parte. Comportamentul omului-social este efectul cumulat al gândirilor individuale și al celei sociale. Gândirea socială este derivată din gândirea individuală, un om – un gând.
Gândirea înseamnă, printre altele, conștiință, cuget, suflet, minte, judecată, chibzuire.

Gândirea socială viciată va îmbolnăvi oamenii

Dacă în societate va fi emanată o gândire viciată, societatea se va îmbolnăvi. Oamenii se vor îmbolnăvi. Contaminarea, numai în aparență este apreciată ca efect secundar, de cele mai multe ori efectul este direct și proporțional:
– De ce ne tot jeluim? Pentru că suntem mioritici?!
– De ce transmitem generațiilor tinere atâta negativism? Vrem să-i ”fezandăm” de tineri?!
– De ce ne urâm semenii? Pentru că nu ne iubim pe noi?!
– De suntem frustrați? Pentru că nu ne știm locul și potențialul?!
– De ce suntem invidioși? Poate pentru că nu suntem capabili de a-i egala pe alții?!
– De ce nu suntem, cel puțin, politicoși? Ei, aici am putea avea o problemă: oare știm ce înseamnă a fi politicos?!

Politețea se învață de acasă

Păcat că scrierile din zilele noastre, implicit acelea despre politețe și a fi politicos, sunt citite mai ales de aceia care știu deja ce înseamnă a fi respectuos, decent, cumsecade, educat, instruit, la locul lui, de treabă. Asta pentru că, în panoplia de atribute care definesc politețea, se include și educația, cu cele două mari componente ale sale: cei 7 ani de-acasă și instruirea. Dacă părinții și-ar crește copiii în spiritul politeții cu siguranță ar include printre ingrediente și cizelarea mentală prin citire, studiu, cunoaștere, raționare, logică, spiritualitate etc. Obișnuința-i a doua natură! Dacă cei mici vor deprinde politețea, o vor aplica natural pe tot parcursul vieții. Cu siguranță nu vor face parte din tagma acelora care zic despre societatea românească că este marcată de superficialitate.

Dacă vom fi politicoși, atunci intrarea într-o încăpere, ieșirea dintr-un lift, așezatul la o masă de restaurant etc. vor fi însoțite de un salut simplu și politicos: bună ziua, la revedere, o zi frumoasă… Pe de altă parte, pe oamenii politicoși nu-i caracterizează negativismul. Finisarea caracterului uman făcută pe calea politeții înlătură toate acele asperități negative care urâțesc societatea. Iar societatea umană se caracterizează după comportamentele fiecăruia dintre noi, rezultând un factor sumativ căruia i se pot pune și etichete, dacă ținem morțiș la asta.

Politețea este o componentă importantă din atmosfera socială. Cu cât va fi mai multă, cu atât culoarea societății va avea nuanțe mai optimiste.

Conf. univ. dr. ec. Vasile Bîrle

Sursă foto: www.golfpost.de

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.