La final de săptămână, între două ropote de ploaie și câteva perdele dantelate de nori, am evadat în Munții Rodnei. Traseul ales l-am măsurat nu în pași, nici în calorii arse, nici măcar în ore sau kilometri. Cu fiecare nou peisaj (exterior și interior) descoperit, cu fiecare altă poezie ”scrisă” de natură, cu orice nuanță nesperată de senin și orice adiere blândă de speranță, traseul făcut l-am măsurat în liniștea dobândită când, privind lucrurile de la distanță, totul a părut mult mai simplu…
Foto: Gabriela Kuhajda
