Sărbătorile de iarnă s-au strecurat tiptil în preajma mea în acest an. Cumva nu a mai fost timp de toate ritualurile pe care mi le-am construit de-a lungul vremii pentru a savura apropierea Crăciunului și a-mi găsi liniștea necesară să mă despart frumos de anul care trece și să primesc cu speranță anul care vine. Dau vina pe zilele astea ploioase și morocănoase care parcă prevestesc orice altceva decât bucuria sărbătorilor din decembrie.
Așa că azi, când s-a zărit timid soarele, am pornit la drum. În căutarea iernii pe care încă nu am întâlnit-o. Să adulmec arome de Crăciun care să-mi aducă spiritul sărbătorii un strop mai aproape. Am descoperit – în zona Dumbrăvița/Unguraș – peisaje care se joacă de-a toamna iarna. Frunze ruginii și dantelării de gheață. Nostalgii autumnale agățate de crengi goale. Și un senin ireal parcă invitându-mă la exerciții de speranță. Între ce a fost și ce ar putea să urmeze, azi m-am jucat și eu o vreme de-a toamna iarna…
R. Anda Toma
Foto (c) eZiarultău
DESCOPERĂ ȘI:
Prin stratul discret de primă zăpadă… | galerie foto
