Am evadat din nou, dar ca (aproape) de fiecare dată vă luăm cu noi. De data aceasta am căutat un colț de Maramureș cu vedere generoasă spre linia orizontului, cu multe miresme și culori, cu păsări vesele cu poftă de cântat. A rezultat o înserare încântătoare în care ne-am auzit (și ascultat) în tihnă gândurile, în care am avut răgaz să fim noi cu noi și să ne încărcăm cu energie. Uneori, dacă ești dispus să faci doar câțiva pași (reali sau simbolici), poți ieși de sub norul plumburiu de ploaie și poți găsi bucata ta de senin și culoare.
Foto (c) eZiarultău