Am avut, săptămâna trecută, joi, două meciuri ale singurelor echipe românești calificate în grupele unei competiții europene, Conference League. E vorba de Steaua, sau cum i se spune acum, FCSB, și CFR Cluj.
A fost etapa a patra din grupe. După ce a reușit s-o facă de oaie în Danemarca, cu Silkeborg, pierzând cu 5-0, FCSB a rostuit-o în aceeași variantă acasă, luându-și revanșa cu danezii, adică lăsându-i să bată tot cu 5-0. O ”dublă” de nota 10. 10 goluri luate de trupa lui Dică în două meciuri.
La rândul său, tot într-o ”dublă” din grupa Conference League, CFR Cluj a învins și în deplasare și acasă Slavia Praga, o echipă obișnuită să cuibărească prin grupe ale Champions League ori ale Europa League.
Despre FCSB s-a scris cu ghiotura, despre cum s-a făcut de tot golul, a fost disecată umilința din meciul retur, care s-ar fi dorit o revanșă, în cele mai mici detalii. Despre CFR Cluj, campioana României, care, totuși, a izbutit să scoată două victorii cu Slavia Praga s-a scris cumva ca la știrile de matineu.
De acord că știrile despre CFR Cluj nu fac traficul pe care îl face orice informație legată de FCSB, cum că se va fi rupt pe-acolo vreo izmană pe la antrenament. Numai că, totuși, să risipești cuvinte pe o echipă umilită, iar pe de altă parte să te zgârcești în a scrie despre una care se mai și zbate să mai scoată nasul prin cupele europene e cale lungă. Am ajuns în neverosimila situație în care umilința unei echipe face trafic mai bun decât izbânzile alteia. În fine, noi să fim sănătoși.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: CFR Cluj
CITEȘTE ȘI: Ce trist ar fi să vină sfârșitul lumii…
