Am așteptat implementarea VAR în fotbalul nostru cum îi așteptarăm odinioară pe americani. Americanii n-au venit, însă până la urmă arbitrajul video a poposit, gâfâind, nădușit, prin fotbalul nostru. A fost bucurie mare, că, vorba ceea, am intrat și noi în rândul lumii.
Bucuria însă s-a cam strepezit pe ici, pe colo. Înainte de VAR erau suduiți arbitrii că fac gafe de parcă ar fi concurs de fluierat aiurea. Acum, colac peste pupăză, sunt muștruluiți nu doar arbitrii de pe teren, ci și cei din camera VAR. Dacă, de pildă, un arbitru din camera VAR e mai slab cotat decât cel de pe gazon se sfiește să-i facă observație acestuia din urmă că e posibil să fi luat o decizie greșită și să-l îndemne să dea un ochi pe monitor, să vadă ce și cum (vezi doamne să nu-i pice rangul!). Alții iau decizii proaste cu VAR cu tot. Unde mai pui că la judecarea unei faze simple se pierde timp cu VAR-ul de parcă ar fi vorba de elaborat o teză de doctorat.
În ultimele etape din Superligă au fost tot soiul de pocinoage de arbitraj, cu tot cu VAR. Așa că mai e mult de trebăluit prin fotbalul nostru. La urma urmei, Dumnezeu îți dă (până și VAR), dar nu-ți bagă-n traistă.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: Pixabay
CITEȘTE ȘI: Despre fotbal și bani. Și despre respect. Respectul competiției
