Două amicale a avut naționala în ultimele zile: 0-1 acasă cu Grecia și 2-2 aseară în Israel. Cu ce am rămas în urma acestor partide de pregătire? Cu priviri puțintel cam îngândurate.
În meciul cu Grecia am jucat slab – cel puțin în prima repriză am părut ca o echipă care gâfâie fugind să prindă autobuzul. Aseară, în schimb, pe Netanya Stadium, naționala a dat semne, în primele 45 de minute, că i s-a făcut poftă iar de fotbal. A jucat înțelept, a avut contratacuri aspre, iar la pauză conduceam cu 2-0. În obositorul nostru stil clasic însă în a doua repriză am făcut-o iar de oaie (să ne scuze Miorița!), lăsând adversarii să vină peste noi și să ne egaleze. Dacă mai dura meciul puteau să ne și bată. Am avut momente în care părea că jucăm cu o minge cu colțuri.
Concluziile din aceste două amicale? Nu avem, e limpede, un nucleu, unul de 7 ori 8 jucători la națională. În plus, nu stăm bine cu pregătirea mentală, atâta vreme cât lași un adversar ca Israelul, care nu rupe norii, fără supărare, să te egaleze, să te domine.
E adevărat că Iordănescu jr nu a avut vreme să croiască un lot după filosofia lui de fotbal. La fel de adevărat e că i-au și lipsit unii jucători, ținuți în afara gazonului de probleme medicale. Dar când conduci cu 2-0, după care te lași călărit – scuzați termenul neacademic – de adversar, unul care nu e nicidecum din elita mondială, e greu de digerat.
Asta e, vedem în iunie ce va fi, în meciurile din Liga Națiunilor. Să încercăm să fim optimiști. Hai România!
Tiberiu Sabo
Sursa foto: frf.ro
Citește și: Rugby | Un vitezist cooptat de campioană
