Avem, în săptămâna ce vine, ultimele două meciuri ale naționalei din preliminariile Cupei Mondiale 2022, din Qatar. Joi jucăm acasă cu Islanda, iar duminică în deplasare cu ”lanterna roșie” a grupei, Liechtenstein. Ca să rămânem pe locul 2, dat fiind că Germania e prima în grupă și și-a luat fără vreo emoție biletul pentru CM – cum era de așteptat, de altfel – trebuie, spre a nu mai depinde de rezultatele Armeniei și Macedoniei de Nord, să câștigăm ambele partide. Altfel zis, naționala e la mâna ei ca să termine pe locul 2 în grupă și să meargă la barajul pentru calificarea la Mondial.

În mod normal, România n-ar trebui să se împiedice la București de Islanda, o echipă aflată în reconstrucție, care nu mai uimește, părând că i s-au cam terminat bateriile, benzina, motorina, euforia, savarinele. Cât despre Liechtenstein… hai să lăsăm rapsodia că nu mai există în fotbal echipe mici. Ba chiar există. Dacă ai temeri că nu poți învinge Liechtenstein într-un meci de calificare, atunci chiar n-ai ce căuta la Cupa Mondială.

Mergând pe ideea că la finalul preliminariilor vom izbuti să ne împrietenim cu locul 2 în grupa J și vom avea parte de baraj, rămâne dilema selecționerului. Mirel Rădoi a anunțat că nu va rămâne la națională după ce se sfârșesc meciurile din grupă. Adică dacă mergem la baraj trebuie să o facem cu un alt selecționer. E limpede că Rădoi s-a oțetit din pricină că naționala a fost zgândărită de critici. Poate se va fi supărat și pe căciula federației. Însă nu te poți aștepta la aplauze când joci cu încetinitorul cu adversari care nu sunt nicidecum stelari.

De la Casa Fotbalului auzim vești cum că plecarea lui Rădoi nu e chiar bătută în cuie, că naționala își are în continuare selecționerul etc., treburi de bla-bla, ca să pice bine la timpanul public. FRF se bate cu duioșie cu cărămida teșită în piept că totul e sub control, însă ar trebui să fii un visător de prin desene animate ca să achiesezi la una ca asta.

Una peste alta, naționala nu e nici a lui Rădoi, nici a lui Burleanu, șeful FRF. E a noastră, a celor care se bucură sau suferă alături de ea atunci când nu i se aliniază planetele. Naționala nu e un club. Ea e a suporterilor, care au dreptul să își spună oricând păsul. Cum o fi el, ba cu laude, ba cu muștruluială. Iar asta ar trebui s-o înțeleagă și Rădoi înainte de a cocheta cu frustrări și cu demisii. E a suporterilor care nu se pricep neapărat la finețuri tehnico-tactice, însă atunci când joacă naționala și aud imnul poate că se întâmplă să își pună mâna în dreptul inimii, fie că sunt pe stadion, fie că sunt în fața televizorului. Hai România!

Tiberiu Sabo 

Sursa foto: frf.ro

CITEȘTE ȘI: Lotul anunțat de Rădoi pentru ultimele meciuri din preliminarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.