Cupa Mondială din Qatar e pe cale de a se încheia, au mai rămas de jucat finala mică și cea mare. Cu ce ne-am ales noi, ca privitori de fotbal la televizor? Pe de-o parte cu admirația ratată legată de echipe cu ștaif care s-au dus prematur acasă. Pe de altă parte, cu gura căscată că unele echipe nu prea aveau ce să caute la acest turneu final. Iar pe cea de-a treia parte, cum ar veni, ne-am ales, în sfârșit, și cu meciuri cu adevărat de Mondial.
Cum va fi la următorul turneu final, dat fiind că onor FIFA are de gând să mărească numărul echipelor participante la 48? Să ne scuze maica ori taica FIFA că avem opinii, dar o Cupă Mondială cu 48 de echipe nu înseamnă decât o lăbărțare a unei competiții care s-ar dori de elită. Cum să faci o competiție internațională în care gâtuiești participarea unor naționale mult mai pricepute la fotbal decât altele de prin unele colțuri ale lumii în care fotbalul s-a inventat mai târziu decât ciulamaua? O faci prin criterii pur geografice, am înțeles. Numai că asta înseamnă o duioasă entorsă a fotbalului, stimată entitate FIFA.
În tot demersul gonflabil al FIFA cu 48 de echipe la următoarea Cupă Mondială, hai să privim partea plină a paharului: am putea avea și noi șanse mai mari să ne calificăm, că n-am mai fost la Cupa Mondială din secolul trecut și ne cam arde buza să mergem. Hai România! Sau allez, măi băieți!
Tiberiu Sabo
Sursa foto: pixabay.com
CITEȘTE ȘI: Balada ușii și a bagajului
