”O invitație la… redescoperiri artistice!” – aceasta este propunerea venită din partea Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» în aceste vremuri de grele încercări. Iar incursiunea virtuală nu putea începe decât cu Simon Hollósy…
Este de notorietate faptul că, în conştiinţa publică, numele lui Simon Hollósy se confundă până la identificare cu colonia de artă de la Baia Mare. ”Părinte fondator”, iniţiator şi director de direcţie, mentor şi spiritus rector, acest artist maramureşean de etnie armeană rămâne însă pe mai departe o personalitate prea puţin cunoscută.
În mod cu totul straniu, pentru istoriografia românească de artă Hollósy pare să fie în continuare un subiect neinteresant, deşi aceeaşi istoriografie dă semne – vizibile şi pe deplin respectabile – că este tot mai interesată de reprezentativitatea unei consistente diversităţi de artişti proveniţi din rândurile grupurilor etnice trăitoare în Transilvania, Bucovina şi Basarabia secolului al XIX-lea, fie ei saşi, maghiari, evrei, polonezi, boemieni ori polonezi. Nici măcar consistenta restituire monografică a regretatului profesor Raoul Şorban (O viaţă de artist între München şi Maramureş, 1986 – cu reeditare revizuită în 1996) nu a izbutit să producă o schimbare vizibilă.
În ciuda unei asemenea „miopii” amendabile, cultura artistică românească (şi nu doar ea!) datorează nebănuit de mult acestui creator cu o personalitate polimorfă. O personalitate care este în mare măsură exemplară – atât prin performanţele, cât şi prin eşecurile carierei sale – pentru destinul uman şi moştenirile identitare culturale cu care suntem chemaţi să îmbogăţim astăzi patrimoniul comun european.
Cel dintâi contact cu desenul i-a fost mijlocit, în vremea studiilor sale la Liceul Piarist din Sighet, de profesorul Franz Griesmayer. Apoi frecventează la Budapesta nesistematic cursurile Academiei Comerciale fără a obţine diploma acesteia. Tot în metropola ungară se consumă prima sa tentativă de a urma studii academice de artă la Şcoala de desen după model, unde se înregistrează ca audient şi frecventează sporadic, timp de un semestru în anul universitar 1875/1876, cursurile lui Ferencz Klimovits şi Bertalan Székely.
Autentica educaţie artistică o dobândeşte, însă, la Academia Regală de Arte Plastice din München unde studiază sub îndrumarea lui Alois Gabl, Otto Diez şi Ludwig von Loefftz între 1878 şi 1882. Se stabileşte definitiv în metropola bavareză unde locuieşte până la sfârşitul vieţii. Tot acolo îşi deschide, în 1886, propria sa Şcoală particulară de pictură. Din acest moment evoluţia carierei sale este definită de inseparabila împletire a creaţiei originale şi operei pedagogice.
Descriere realizată de dr. Tiberiu Alexa
Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
Materialul integral poate fi studiat aici.
