O vitrină de carte s-a amenajat la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” din Baia Mare, la 140 de ani de la nașterea lui Eugen Lovinescu.
La 31 octombrie 1881, la Fălticeni, s-a născut Eugen Lovinescu. A fost critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist român, cel mai de seama critic literar, în opinia lui Titu Maiorescu. Lovinescu este autorul teoriei sincronismului și al mutației valorilor estetice, inițiatorul modernismului. În 1903 a debutat publicistic în suplimentul literar al „Adevărului”, cu un articol despre studiile sale clasice. Din 1904 a început colaborarea la „Epoca”, scriind despre Mihail Sadoveanu, și a continuat cu alte articole despre scriitori sămănătoriști și poporaniști precum Octavian Goga, Popovici Bănățeanu, Ion Agârbiceanu sau Emil Gârleanu, iar toate aceste subiecte au fost reunite în cele două volume de debut “Pași de nisip”.
Eugen Lovinescu a colaborat la revista “Convorbiri literare”, a lui Mihail Dragomirescu, între anii 1907 și 1909, și a publicat primele două volume de “Critice”. Între anii 1910 – 1914 ține cursuri la Universitatea din București și continuă colaborarea cu revista, timp în care este numit profesor de limba latină la Liceul ”Matei Basarab” din capitală. Publică volumul “Grigore Alexandrescu, viața și opera lui”, urmat de monografia “Costache Negruzzi, viața și opera lui”. În anul 1913 publică romanul “Apa morții”, iar în perioada 1914 – 1916 colaborează la revista “Flacăra”. În 1920 apare romanul „Lulu”, iar în 1923 publică în Revista Fundațiilor Regale romanul autobiografic „Bizu”.
Între anii 1924 și 1925 apar cele trei volume din “Istoria civilizației române moderne”. Între anii1926 și 1929 publică cele cinci volume din “Istoria literaturii române contemporane” și romanul “Viața dublă”. Apare primul său volum de “Memorii” în 1930, iar între 1934 și 1935 publică romanele din ciclul Eminescu: “Mite”, “Bălăuca. În 1938 este pensionat din postul de profesor de limba latină și greacă de la Liceul ”Mihai Viteazul din București”, iar în 1942 monografia ”T. Maiorescu” este respinsă de la premiul Academiei Române. Eugen Lovinescu a murit la 16 iulie 1943, la București.
Sursă informații și foto: Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu”
CITEȘTE ȘI: Din drag de Picasso
