Mircea V. Duca este președintele Asociației Contact Cultural. O asociație care, de câteva luni, propune o gamă largă de activități în cadrul Casei de Cultură Baia Sprie. Titluri atractive, participanți de cursă lungă mai puțini. Despre cultură și educație, despre consumerism și capitalism, despre valori de ieri și de azi, în cele ce urmează.
”Oamenii, în general, nu sunt dispuși la efort mental”
– De la un curs de limba germană, la ședințe de educație juridcă; de la consiliere psihologică la conferințe cu diverse tematici de actualitate…
– … ca titluri – curs de germană, educație juridică, igienă psihologică etc. -, da, sună bine. Chiar atractiv metafizic și organic. Dar de cursă lungă nu au fost mulți. Vorbim aici de trei materii complexe care cer efort pentru asimilare. Iar oamenii, în general, nu sunt dispuși la efort mental. Vă spun asta concret, fără vreo bagatelizare sau desconsiderație. Nu.
– Care este impactul acestor activități asupra publicului?
– Toți vrem victorii frumoase, dar victoria vine doar după luptă grea și asumată. Dacă am avea un port USB la ceafă și orice asociație culturală un stick potrivit cu informația gata de descărcat în minte, atunci ar fi mare succes, mare căutare, mare popularizare. Dar noi sperăm, mergem înainte, învățăm, ne învățăm unul pe altul, altfel viața ar fi un plictis bacovian precum spleen-ul lui Poe.
”Unde-s mai mulți, se atinge cerul, iar cerul se ia cu asalt”
– De ce ați pornit pe acest drum de implicare a societății civile în educația maselor?
– M-a ghidat și încă mă ghidează convingerea conștientă sau subconștientă că omul nu este doar o adunătură moleculară – proteică, ci de-a dreptul o ființă prelucrabilă cu teleologie certă: evoluție spirituală atât cât poate fiecare. Educația și cultura sunt doar două dintre ingredientele sufletului de factură divină, nemuritoare. Și eu mă bucur, precum mulți alții, de o societate a ființelor umane în relație constructivă, de bună-credință, nu doar de o adunătură de indivizi împrăștiați ici-colo de către dogme politice și economice egoiste.
– Cum v-ați apropiat de colaboratorii dumneavoastră și care a fost prima lor reacție?
– Primul colaborator a fost și încă este Casa de Cultură din Baia Sprie aflată sub orânduirea Primăriei. Este un partener dedicat inițiativei Asociației Contact Cultural, un partener care sprijină acolo și atunci când se poate. Pe urmă, cu timpul, s-au alăturat și persoane care cred în asemenea demersuri, care cred că cea mai solidă casă, cel mai trainic cămin îl reprezintă mintea și sufletul.
– Planurile de viitor pentru asociație sunt deja conturate?
– Dezvoltarea continuă, așa cum și cât se poate cu resurse bănești foarte slabe. Planul de viitor cel mai important este să nu deznădăjduim. Și să strîngem cât mai mulți oameni alături de noi: ”Unde-s doi, puterea crește”. Unde-s mai mulți, se atinge cerul, iar cerul se ia cu asalt.
”Marfa nu are nevoie de virtuți spirituale”
– Într-o lume românească atât de tulburată de episodul pandemic și de consumerismul capitalist, ce credeți că mai înseamnă cultura și ce valori de rezistență mai au cetățenii azi?
– Renunțarea la preaplinul material, la depozitul inutil de obiecte care mucegăiesc și se alterează. Nu ne place capitalismul pentru că unii au prea mult fără să aibă un merit special, iar alții suferă dintr-o generație în alta. Suferă oameni de cultură, oameni educați. Marfa nu are nevoie de virtuți spirituale. Capitalismul înseamnă marfă, cât de multă marfă. Dacă rezolvăm micul silogism, rezultă că sistemul capitalist nu are nici în clin, nici în mânecă cu spiritul, sufletul sau Dumnezeu. Astfel că, da, categoric avem nevoie de cultură și educație. Aceste două valori inestimabile ne dezvoltă gândirea critică, ceea ce ne face mai puțin manipulabili, manevrabili.
”Cred că o societate bine educată devine un ghimpe”
– Care sunt credințele dumnevoastră în ceea ce privește implicarea civică a intelectualilor care au potențialul de a-și împărtăși valorile și cunoștințele cu ceilalți?
– Personal nu-mi place implicarea lor sau, de fapt, gradul lor de implicare. E slab. Par a fi oameni care nu ies din puf unde e cald și bine. Dar activitățile doar în cadrul instituțiilor, oricât de prodigioase ar fi, nu acoperă masele. Cum zicea Hristos: ”Am venit pentru bolnavi, nu pentru cei sănătoși”. Poate că, totuși, nivelul redus de implicare se datorează lipsei de bani. În zilele noastre, și asta nu doar în România, nu se pune accent pe culturalizarea și educarea maselor. De ce? Cred că o societate bine educată devine un ghimpe în coasta capitalismului care urmărește doar profit și putere. Cum să faci profit dacă nimeni nu sărăcește?! Cum să ai putere asupra altora dacă alții nu acceptă sclavia impusă de materialism, respectiv consumerism?!
– Mai sunt azi valabile valorile culturale ale generațiilor anterioare?
– Tineretul de azi e diferit față de tinerii care am fost noi – generația celor peste 40 de ani. Noi eram smeriți prin școli, știam de jenă în banca din clasă. Nu comentam prea mult. Aveam și noi impresii de adolescenți imaturi, e drept, dar mai cu perdea. Azi adolescentul/elevul se exprimă până dincolo de bunul simț. Noi parcă eram mai înrădăcinați, parcă visam să dezvoltăm lucruri frumoase și utile aici, în comunitate. Azi nu mai există această chemare. Azi există doar Germania, Franța, Italia, Spania, Anglia etc. Înțeleg. Clar că înțeleg. Aici vin elevi la școală, în plină iarnă, încălțați în teniși de pânză. De aceea își doresc bani, de aceea visează la câmpurile roditoare din alte țări. Așa văd eu actualitatea. Dar în niciun caz nu insinuez că ar fi vina tinerilor. E vina guvernării României, guvernare servilă și într-o veșnică tranziție.
Mai multe despre Asociația Contact Cultural găsiți aici.
Monica D. CÂNDEA
Sursă foto: Mircea V. Duca
CITEȘTE ȘI:
Cu Nicolae Weisz – despre lectură, teatru, festivaluri și tineri
