Letiția Munteanu (Blaj, 7 februarie 1902 – Cluj-Napoca, 4 septembrie 1979) activează în Baia Mare între anii 1926 și 1928, perioadă în care a studiat la Şcoala de Arte Frumoase de la Cluj (1926-1931). Și-a finalizat studiile de pictură la Timișoara (1934), alegând ulterior o carieră didactică.
”Participă la primele expoziții la Cluj începând cu 1930, alături de Tasso Marchini, Szervátiusz Jenő și alți tineri artiști, apoi expune la Saloanele de pictură și sculptură de la București. În cadrul unei expoziții din 1931 la Salonul Oficial, exigentul maestru Nicolae Tonitza remarca «Letiția Munteanu expune un portret [Tasso Marchini] construit cu inteligență și ținut într-o gamă simplă, gravă (dar totuși caldă). Unul din cele mai reușite portrete ale Salonului de anul acesta» – în Curentul, București, 24 mai 1931.
Tot în 1930 se logodește cu Tasso Marchini, coleg și pictor. Din acea perioadă de studenție au rămas o serie de portrete excepționale ale Letiției Munteanu, pictate de Tasso Marchini”, informează reprezentanții Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». Un astfel de portret al artistei realizat de Tasso Marchini este deținut de muzeul băimărean.
Alături de pictorii Traian Bilțiu-Dăncuș și Tasso Marchini, artista activează la Sighetu Marmației între anii 1931 și 1933, continuând un proiect inițiat în 1924 de Liviu Bordeaux: o școală particulară de pictură intitulată ”Școala de pictură din Palat”.
S-a stabilit în Cluj-Napoca în 1948 și până în 1968 a activat ca profesoară de gimnaziu și invățământ superior, redactând cursul „Noțiuni de artă decorativă și aplicată”.
Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» are în patrimoniul propriu patru lucrări aparținând artistei, dintre care un autoportret care este expus în cadrul expoziției permanente.
