Pictorița Micaela Eleutheriade (17 iunie 1900, București – 11 decembrie 1982, București) este o artistă cu o moștenire culturală impresionantă.
Provenind dintr-o familie cu rădăcini adânci în arta românească, și-a început parcursul artistic încă din adolescență. A studiat la Școala de Arte Frumoase din București, sub îndrumarea unor nume sonore precum Ipolit Strâmbu, Dimitrie Searfim și Cecilia Cuțescu Storck.
”Un moment definitoriu în formarea sa a fost vara anului 1919, când a explorat atmosfera vibrantă a Coloniei de pictură de la Baia Mare. A participat la cursurile de pictură în aer liber, organizate în prima colonie studențească de vară deschisă studenților școlilor românești superioare de artă”, informează reprezentanții Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». După absolvirea Școlii de Arte Frumoase din București în 1923, urmează Academia Ranson din Paris.
”De la debutul internațional, la Salonul Independenților din Paris și la Salonul de Primăvară din București, până la câștigarea Premiului Salonului Oficial în 1931, Micaela Eleutheriade și-a construit o carieră artistică remarcabilă. A fost o artistă de o versatilitate impresionantă, explorând o paletă largă de genuri artistice. De la peisaje vibrante – cu valoare de document – la naturi statice, opera sa ne poartă printr-un univers vizual bogat.
De-a lungul unei perioade impresionante de peste cinci decenii, artista a desfășurat o activitate expozițională extrem de bogată. A debutat cu expoziții personale de succes, iar ulterior a fost o prezență constantă și apreciată în cadrul a numeroase expoziții de grup”, menționează sursa citată.
Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» deține în patrimoniu șase lucrări de pictură și o lucrare de grafică semnate de această personalitate feminină marcantă a peisajului artistic românesc.
CITEȘTE ȘI:
Frânturi de Baia Mare, expuse de Hajdu Tamás la Muzeul de Artă Cluj-Napoca
