Despre actorul şi regizorul Alexandru Repan s-a scris că este bărbatul şarmant, cu privire pătrunzătoare şi zâmbet cuceritor care a fost fratele mijlociu din „Fraţii Karamazov”, fermecătorul Claudiu din „Hamlet” sau Lopahin din „Livada de vişini”. Actorul, care mărturiseşte că „hobby-ul său e teatrul, iar meseria sa e viaţa” are un destin parcă desprins din roman – se arată într-un comunicat al TVR.
Cu o activitate care a inclus peste 70 de roluri în teatru şi mai bine de 50 de roluri în filme, printre care „Dimitrie Cantemir” (1973), „Războiul de Independenţă” (1977) şi „Amen” (2002), Alexandru Repan este stâlp de bază al Teatrului Nottara din Bucureşti, instituţie unde a fost angajat în 1968. În 2002, actorul a fost decorat cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler – relevă aceeași sursă.
„Alexandru Repan este un actor deplin, cu putere de control asupra stării sufleteşti complicate. De câte ori e în scenă, îi stăpâneşte pe toţi cu privirea şi energia sa, adunându-i şi risipindu-i într-un firesc sub care se ghiceşte încărcătura de gândire – un joc sub zodia lucidităţii. Pentru Alexandru Repan teatrul este locul din lume unde nu ai voie să disimulezi”, îl descrie Irina Păcurariu pe invitatul său din ediţia de luni, 15 noiembrie, a emisiunii „Reţeau de idoli”, care va fi difuzată la TVR 2 de la ora 21:00.
Născut în anul 1940 în Bucureşti, pe atunci la o margine dintre oraş şi sat, pe bulevardul Pache Protopopescu, la colţ cu celebra stradă Popa Nan, Alexandru Repan a copilărit în vremuri grele, de secetă şi foame. Mama sa, Marghit, din Arad, a reuşit cu chiu, cu vai să aducă în Bucureşti o capră gestantă, care a alimentat întreaga familie cu lapte, iar capra, iedul şi o trotinetă erau singurele jucării ale actorului. Părinţii săi, Marghit şi Alexandru, mici burghezi, tatăl fiind profesor de lucru manual, iar mama, casnică, au făcut tot posibilul ca unicul lor fiu să crească frumos şi educat în linişte, armonie şi pace. Iubeau teatrul şi l-au dus de multe ori la spectacole, inoculându-i dragostea de scenă.
Actorul a avut o relaţie specială mama sa, care i-a fost prieten, critic şi îndrumător. „Viaţa mea a fost aproape sub semnul destinului! Pentru că într-o iarnă a anului 1939, undeva pe bulevardul Pache Protopopescu, o femeie află că a rămas însărcinată şi imediat s-a dus la Biserica Mătăsari. Se aşază în genunchi în faţa altarului şi îl roagă pe Dumnezeu trei dorinţe: Doamne, fă să fie băiat, să fie frumos şi să se facă actor!. În februarie 1940, acea femeie m-a născut pe mine. Deci obişnuiesc să spun că am 82 de ani de viaţă şi 83 de ani de teatru”, a povestit actorul la „Reţeaua de idoli”.
Sursă informații și foto: tvr.ro
