Primăvara a venit pe simezele Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». Expoziția temporară ”Primăvara – portretul unui anotimp”, curatori dr. Ioan Angel Negrean & dr. Dorel Topan, nu a apucat să primească pe atât de mulți vizitatori pe cât organizatorii și-ar fi dorit. Dar pentru că trăim în epoca în care suntem mereu conectați, cei de la Muzeul Județean de Artă vă provoacă ecranele device-urilor să se umple de culoare și de energie, arătându-vă pe rând lucrările expuse și spunându-vă, pe scurt, povestea pictorilor lor.
Opera artistică realizată de János Krizsán se distinge printr-o remarcabilă coerență stilistică plasată pe traiectul acestei tradiționalist-conservatoare care s-a nutrit din valorile idealului fondator al plein-air-ismului statutat în Baia Mare de Simon Hollósy, ideal care a modelat apoi prin peisagistica impresionistă elaborată de Károly Ferenczy.
Lucrările lui sunt adesea citate atunci când se evocă controversabilul spirit pictural băimărean. Amestecul de viziune realistă, praxis plein-air-ist și mijloace tehnice de inspirație impresionistă (pensulație în tușe juxtapuse, ecleraj de o tensiune moderată) induce într-adevăr acea amprentă distinctivă ce așează pictura lui János Krizsán la loc de frunte în seria stilistică dezvoltată pe direcția tradiționalizării cvasiacademizate a modelului impresionist.
Devoțiunea cu care artistul s-a aplecat asupra peisagisticii, dar și absența aproape totală a tematicii antropomorfe dovedesc că orizontul intelectual al demersurilor lui János Krizsán se concentrează asupra conspectării subiectivante a spectacolului naturii exterioare a spectacolului naturii exterioare (”natura naturans”) în termenii unui intuiționism bergsonian. (dr. Tiberiu Alexa)
Madarassy Győrgy, născut în anul 1947, a activat intens în Baia Mare între anii 1974 -1988. S-a mutat la Nyíregyháza, în Ungaria, după 1990, participând sporadic la expoziţiile organizate de Filala Uniunii Artiştilor Plastici de la Baia Mare. După plecarea sa în Ungaria, artistul schimbă în creaţia sa atât stilul, cât şi în cea mai mare parte subiectele şi tematica.
În perioada sa băimăreană, Madarassy Győrgy a abordat peisajul şi compoziţiile cu personaje, remarcându-se ca un reprezentant de seamă a generaţiei sale şi a picturii contemporane băimărene. Cu siguranţă putem afirma că artistul a fost influenţat de climatul artistic băimărean, în acea perioadă relieful băimărean fiind deseori prezent în reprezentările sale picturale. Personajele sale vin de obicei din lumea satului, dar şi din lumea citadină sau din atelierul pictorului. În cazul lucrării de faţă, personajele par a fi desprinse dintr-o lume a Evului Mediu sau a Renaşterii.
Madarassy Győrgy s-a declarat, nu o dată, în interviurile sale, tributar maeştrilor artei clasice universale, în special lui Rembrandt şi lui El Greco. Dacă de la Rembrandt şi-a însuşit lecţia clar-obscurului, a făcut-o printr-o exemplară adaptare la canoanele artei moderne, lasând culoarea să înlocuiască brunurile maestrului, dar desenul se supune unei rafinate şi expresive epurări a detaliilor printr-o esenţializare pe care nu a dus-o niciodată până la o geometrizare care să sărăcească de expresie figura umană. (dr. Ioan Angel Negrean)
Pictorul băimărean Kiss Károly s-a născut la Arad, în anul 1883, şi a trăit până în anul 1953, când moare în Baia Mare. Începe să studieze pictura la Budapesta, apoi frecventează în Baia Mare, în anii 1902 şi 1903, cursurile recent înfiinţatei Şcoli Libere de Pictură.
În 1904 se mută la München pentru a studia desenul şi pictura cu Simon Hollóssy în cadrul Şcolii private de pictură susţinută de marele pictor şi pedagog maramureşean în capitala Bavariei încă din 1886. Mărturii de istorie orală afirmă că s-a numărat printre studenţii preferaţi ai maestrului. În acelaşi an 1904 (şi, foarte probabil, de asemenea în următorii trei ani) a participat în calitate de colonist temporar şi la cele dintâi colonizări organizate la Teceu (azi Tyacew, Ucraina) de către studenţi şi artişti asociaţi la München în jurul Şcolii Hollósy. În anii 1911-1912 îl regăsim din nou la Baia Mare printre artiştii ce au activat independent în cadrul coloniei artistice (urmând, desigur, modelul colonizator băimărean).
Se pare că a avut parte de o viaţă aventuroasă încă din tinereţe, dezvoltând o mare pasiune pentru literatura realiştilor ruşi şi, cu deosebire, pentru scrierile lui Tolstoi, foarte probabil într-o directă legătură cu mentoratul intelectual exercitat de Simon Hollósy şi, deopotrivă, în strânsă conexiune cu numeroşii artişti ruşi care au frecventat Şcoala Hollósy în acei ani (Vladimir Andreevich Favorski, A. N. Tihomirov etc.). În acest context nu este lipsit de interes pentru destinul vieţii pictorului faptul că, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, a plecat la Moscova împreună cu soţia lui (o pictoriţă de origine rusă) unde a întemeiat, după modelul băimărean, o şcoală de pictură. Între timp, soţia l-a părăsit, iar el a fost considerat un cetăţean ostil regimului şi a fost ”internat” timp de patru ani într-unul din lagărele ”gulagului sovietic” ce tocmai lua naştere atunci.
După reîntoarcerea în România, s-a stabilit pentru o perioadă la Şiria, lângă Arad, unde a trăit într-o relativă izolare, expunând, totuşi, în anul 1924 la Arad şi Oradea. Anul 1931 se dovedeşte a fi unul decisiv în viaţa pictorului, pentru că – după ce a deschis o expoziţie personală în Baia Mare -, a hotărât să se stabilească definitiv aici şi să se implice activ în viaţa Coloniei.
A participat la expoziţiile băimărene de grup din anii 1932, 1937, 1938 şi 1939. În 1934 a fost ales membru titular al Societăţii Pictorilor Băimăreni, iar din 1937 a devenit membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Baia Mare. În anii Diktatului de la Viena şi ai vremelnicei ocupaţii maghiare a Ardealului de Nord, Kiss Károly continuă să locuiască în Baia Mare, activând şi participând la dificila funcţionare a Coloniei artistice băimărene din anii celui de-al Doilea Război Mondial.
Între 1944-1949 participă la revigorarea climatului şi activităţii artistice băimărene. Devine membru al Sindicatului mixt de artişti, scriitori şi ziarişti şi expune la manifestările anuale de grup ale artiştilor din Baia Mare în 1945, 1946, 1947 şi 1948. Se numără, apoi, printre membrii breslei care participă la aranjamentele administrative din 1949-1950 care s-au finalizat prin aderarea membrilor coloniei artistice băimărene la constituirea Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar până la moarte şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Filalei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Creaţia cunoscută a pictorului cuprinde un număr relativ redus de picturi, cu predilecţie peisaje şi interioare, dar şi o serie de gravuri ce amintesc de arta japoneză, preocupare artistică deprinsă în perioada şederii lui în Rusia. (dr. Ioan Angel Negrean)
Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
CITEȘTE ȘI:
”Primăvara – portretul unui anotimp”, o expoziție în mai multe episoade (1)
”Primăvara – portretul unui anotimp”, o expoziție în mai multe episoade (2)
”Primăvara – portretul unui anotimp”, o expoziție în mai multe episoade (3)
”Primăvara – portretul unui anotimp”, o expoziție în mai multe episoade (5)
[…] Muzeul Județean de Artă | ”Primăvara – portretul unui anotimp”, o… […]