„Faţă în faţă cu trecutul. Vasul antropo-zoomorf neolitic de la Vădastra” – astfel e prezentat exponatul lunii de la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Reprezentare deosebit de expresivă, atât ca formă, cât şi ca decor, vasul cu atribute antropo-zoomorfe ocupă un loc aparte în cadrul ceramicii şi al plasticii neolitice identificate în România, fiind, până în acest moment al cercetării arheologice, o descoperire unică. Acesta a fost descoperit de Corneliu Mateescu în timpul campaniei de săpături arheologice desfăşurate în 1959 în cadrul sitului de la Vădastra, punctul Dealul Cişmelei, judeţul Olt. Situat în Câmpia Dunării, la vest de Olt, situl arheologic de la Vădastra este cunoscut mai ales pentru bogatul material neolitic excavat în urma săpăturilor lui Corneliu Mateescu din perioada 1946 – 1974.

Cronologic, vasul se încadrează în perioada cuprinsă între sfârşitul mileniului VI î.Hr. şi începutul mileniului V î.Hr. şi aparţine culturii Vădastra. Realizată din lut, piesa a fost decorată cu elemente geometrice încrustate cu pigment alb, arsă pentru a-i spori rezistenţa, apoi pictată cu roşu. Vasul se remarcă prin reprezentările plastice din partea superioară, ce redau două busturi schematizate, una antropomorfă, cealaltă zoomorfă, ce alcătuiesc un interesant grup statuar. Personajele modelate atrag atenţia în mod special prin maniera stilizată de reprezentare a capului.

Se evidenţiază, de asemenea, decoraţia bogată, dispusă în registre, ca o friză, care acoperă doar partea frontală a piesei. Artizanul preistoric a folosit motive geometrice excizate şi incizate: spirale, haşuri, romburi şi a alternat registrele ornamentate cu cele nedecorate pentru a evidenţia anumite părţi ale siluetelor. Pigmenţii de culoare roşie şi albă, care se păstrează pe mici suprafeţe, completează decorul, sporind efectul vizual şi estetic al artefactului. Suprafeţele netede contrastează cu cele mai aspre, excizate sau incizate, iar roşul cu nuanţele lutului ars, dar şi cu albul, alcătuiesc un joc extraordinar al texturilor şi al tonalităţilor. Morfologia şi decorul oferă unicitate piesei, transformând-o într-o descoperire foarte valoroasă.

Forma artefactului, calitatea şi complexitatea modelării şi a decorării acestuia, comparativ cu majoritatea ceramicii specifice culturii Vădastra, indică faptul că acest vas nu era unul obişnuit, destinat uzului comun, ci, cel mai probabil, acesta era folosit în anumite momente din viaţa comunităţii neolitice, în cadrul unor activităţi cu caracter simbolic, mai mult sau mai puţin ceremonial.

De altfel, privit din faţă, vasul arată asemenea unui altar. Nu este exclus ca acesta să fi avut rolul de a stoca anumite produse importante pentru comunitate. Astfel, în aceste vase puteau fi păstrate, de exemplu, seminţele folosite la obţinerea unei noi recolte.

În general, artefactele de acest tip au fost interpretate ca reflecţii directe ale credinţelor religioase ale omului neolitic. Înţelese ca reprezentări ale unor divinităţi sau ca obiecte de cult, existenţa acestora este strâns legată de viaţa spirituală a societăţilor neolitice.

Sursă informații: Muzeul Naţional de Istorie a României – curator dr. Andreea Bîrzu. Sursa foto: Muzeul Naţional de Istorie

CITEȘTE ȘI: O pendulă contemporană Revoluției Franceze, sursă de inspirație pentru un tânăr…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.