Din ciclul povești pentru copii de adormit părinții.
A fost odată… De fapt hai s-o lăsăm cu ”a fost odată”, că ocupă timp, cu toții știm că a fost odată, că de-asta îi zice poveste, să înceapă cu ”a fost odată”. Așa că intrăm în miezul problemei, nu mai croșetăm cuvinte degeaba.
Așadar, Scufița Roșie, veselă nevoie mare, sărea de pe un picior pe altul prin pădure, îndreptându-se, cu coșulețul plin de bunătățuri, spre bunicuța personală. La un moment dat, de după un tufiș, făcu o săritură iscusit calculată și i se proțăpi în cale cine altul decât lupul.
– Ahaaa!, zise el.
– Ce ahaaa, mă, ce, dau turcii?!, pară, nițel cam iritată de la sperietură, Scufița Roșie. Ce cauți aici?
Lupul recunoscu în sinea lui că nu se aștepta la o astfel de întâmpinare, așa că răspunse întrucâtva nedumerit:
– Păi cum ce caut, eu aici viețuiesc, în pădure.
– Se vede că ești pădureț, că n-ai pic de maniere, i-o trânti cu năduf Scufița. E 10 dimineața, ce cauți prin frunziș, de ce nu ești la servici?
La un astfel de luat la rost, lupului îi cam căzu falca. Reuși să și-o adune în ultimul moment. Încercă să îngaime un răspuns oarecum neutru:
– Ăăă… păi eu n-am servici, eu, cum ziceam, activez ca sălbăticiune în pădure, adică, na, asta e…
De nervi, Scufița Roșie se făcu mai roșie decât propria scufiță:
– Mă trântor blănos, adică tu stai ca lotru-n codru și aștepți să-ți pice ba câte un coșuleț cu bunătățuri, ba câte o bunicuță, ba câte o Scufiță fragedă – așa ca mine -, fără să miști o gheară, să nu zic un deget, că n-ai. Păi nu ți-e, mă, rușine? Din cauza ăstora ca tine care nu muncesc crește inflația și cade PIB-ul, măi!, tună Scufița.
Sensibil la critici și la PIB, chinuit de remușcări, lupul deveni moral – iar nu moralist – și se făcu vegetarian. Într-o astfel de situație de-a binelea cotoioasă, urmașii neomologați ai fraților Grimm au rescris povestea Scufiței Roșii și au înlocuit lupul cu o căprioară. Una cu ochi mari și blânzi, dar carnivoră, de care se teme și lupul. Morala? Vremurile se schimbă, restu-s povești.
Sursa foto: fun.com
