Acum 219 ani, într-o zi de 8 aprilie, venea pe lume, într-un sătuc, Bârzeiu de Gilort, din Gorj, Gheorghe Magheru. A avut ursitoare generoase, în toane bune, cum vreți a zice, care i-au scris multe în cartea vieții. A fost comandant în oștirea lui Tudor Vladimirescu, apoi în războiul ruso-turc din 1828-1829, a fost și vătaf al județului Romanați, ministru de finanțe în cabinetul revoluționar din Țara Românească în anul 1848, după care, temporar, comandant general al trupelor revoluționare din Valahia. A fost însă și haiduc. Un haiduc ajuns vestit, la acea vreme, în zona Băileștiului. S-a apucat de haiducie din junețe, având exemplul tatălui și al fratelui său cel mare. S-a tot bătut cu turcii, nu i-a așteptat cu pâine și sare. Hiretic, cum s-ar spune în Maramureș. Dar nu fără motiv. În acele vremuri turcii chiar te scoteau din sărite, oricât de calm încercai a fi.

Viața lui Gheorghe Magheru este ca o carte. Una uimitoare. Magheru este, cum ar veni, personajul propriei sale vieți. Printre altele, pentru faptele lui vitejești din războiul ruso-turc a fost decorat de țar cu Ordinul ”Sf. Ana” în grad de cavaler.

Istoria, ca viața de zi cu zi, este fascinantă până și pentru faptul că astăzi poți fi haiduc, iar mâine ministru.

Vladimir Andru

Sursa datelor și foto: Wikipedia

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.