Sub numele Pryzlop, localitatea Prislop din Maramureș apare într-un document din 15 martie 1405. ”Beneficiind de informațiile oferite de lucrarea preotului Romul Pop, «Cartea Mănăstirii Prislop», Editura Eurotip, Baia Mare, 2012, privind descoperirile arheologice din zonă și nu numai, dar și de interesul stârnit de doamna Liana Pogăciaș, membră a Asociației Chioar Redivivus, privind existența unor schelete de uriași în locul numit În Pustă, am decis efectuarea unei cercetări de teren în câteva puncte de pe cuprinsul satului”, informează dr. Dan Pop de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Scopul acestei investigații a fost acela de a proba o parte din informațiile oferite de lucrarea preotului Romul Pop, și anume ”verificarea locului din curtea actualei mănăstiri eparhiale Prislop – Episcopia Greco-Catolică de Maramureș – unde a fost descoperită întâmplător, la adâncimea de 3.12 m o vatră de foc cu mici obiecte pietrificate, în locul numit pe Lab; verificarea locului unde au fost descoperite așa numitele schelete de uriași din punctul în Pustă, precum și verificarea posibilului drum roman din locul pe Lab”, menționează sursa citată.
Cercetările de teren efectuate în vecinătatea locului unde a fost descoperită vatra, în punctul pe Lab, pe panta lină cu înclinație vestică a dealului cu același nume, au dus la identificarea unui număr apreciabil de fragmente ceramice lucrate la roată, databile în secolele XVII-XVIII. ”Având în vedere faptul că resturile de vatră păstrate nu au putut fi investigate cu acest prilej este greu de făcut vreo legătură între descoperirile din anul 2007 și cele acum ieșite la iveală”, precizează dr. Dan Pop.
Următoarea oprire a fost la Ionuc din Pustă, născut în 1939. Acesta a indicat locul unde a descoperit, cu prilejul săpăturilor făcute pentru fundațiile unor construcții, osemintele imense ce au fost atribuite unor oameni giganți sau uriași de 2,4 – 2,6 m înălțime. ”Având în vedere faptul că toate oasele descoperite au fost reînhumate în șanțurile săpate pentru fundațiile construcțiilor, iar apoi acoperite cu beton, rămâne ca cercetările arheologice viitoare să elucideze datarea acestor vestigii. Din relatările gazdei noastre în vecinătatea acestor morminte s-ar fi aflat biserica veche din Pustă, așa încât s-ar putea presupune că ar fi vorba de cimitirul din preajma acesteia. Pe de altă parte izvoarele istorice nu amintesc în acest loc vreo biserică, iar din informațiile lui Ionuc din Pustă reiese că defuncții descoperiți nu au fost înmormântați creștinește. Chestiunea rămâne deschisă, deocamdată”, arată specialistul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Mai multe detalii, aici.
Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (credit foto: Zamfir Șomcutean)
CITEȘTE ȘI:
Cercetări arheologice pe Dealurile Țicăului
