Centrul ceramic Baia Mare este unul dintre cele mai importante centre ceramice din nord-vestul Transilvaniei. ”Este atestat documentar în secolul al XVI-lea, dar săpăturile arheologice împinge datarea centrului mult mai devreme, chiar de la atestarea documentară a orașului – 1327”, informează muzeograf Cristian Robescu. Pe lângă statutele breslei păstrate în arhive, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș și Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș păstrează mărturii materiale (obiecte ceramice) la fel de importante, care vorbesc despre rolul jucat de breasla olarilor băimăreni în viaţa economico-socială a oraşului.
Un astfel de obiect este și oala „capodoperă de meșter”, numită de către specialiști așa deoarece a fost proba de examen pentru o calfă pentru a accede la titlul de meșter. ”Atunci, în timpul examenului, meșterul care supraveghea lucrarea, la final, dacă considera că este o lucrare bună o marca cu sigiliul breslei. Așa cum se poate observa pe oala noastră se află amprenta sigiliului breslei”, precizează Robescu. Dimensiunile oalei sunt un alt argument care susține ideea că obiectul a fost probă de examen. Asta pentru că documentele vremii consemnau că, pentru a deveni meșteri, tinerii trebuiau „să fie cinstiţi, blânzi” şi să execute următoarele lucrări: „o oală veche de fiert de trei găleţi, un ulcior cu gura îngustă de două găleţi, un vas de mărimea unei găleţi pentru seminţe, o farfurie veche”.
Piesa face parte din patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară și este inclusă în tezaurul României după cum subliniază Robescu. Ceea ce o face deosebit de importantă este faptul că sigiliul pe care îl poartă este considerat cel mai vechi al breslei și este cunoscut, din păcate, doar din amprente sigilare. Muzeograful explică: ”O amprentă sigilară se află pe un document și este imprimată în ceara cu care a fost parafat documentul”. În această amprentă se poate distinge o inscripție cu anul 1715. ”A doua amprentă (…) este lizibilă în totalitate și putem vedea: pieptenele olarului – instrumentul cu ajutorul căruia olarul dădea formă vasului, îl finisa și, eventual, dacă dorea, putea desena în lutul moale; ulciorul – piesă ceramică obligatorie pentru examenul de obținere a titlului de meșter și inscripția care conține anul 1715”, descrie Robescu, acesta menționând că aceeași amprentă se găsește și pe un vas aflat în colecțiile Muzeului de Istorie și Arheologie din Baia Mare.
Mai multe detalii, aici.
Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
CITEȘTE ȘI:
Sărărița din Aspra
