Pentru că azi ba plouă 🌧, ba se mai oprește un pic, ne luăm porția de soare 🌞 din povestea cadranului solar de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Cadranul solar este unul dintre cele mai vechi instrumente de măsurare a timpului. Printre primii utilizatori ai acestui dispozitiv au fost egiptenii, care – în jurul anilor 5.000 î.Hr. – au conceput așa numitul gnomon: un stâlp înfipt în pământ a cărui umbră era proiectată pe un cadran gradat. Grecii au perfecționat cadranul solar beneficiind de avansate cunoștințe geometrice, iar romanii au construit primul cadran solar portabil (164 î.Hr).

Cadranul, mai apoi ceasul solar, a fost folosit vreme îndelungată, cunoscând în evoluția sa europeană așa numita epocă de aur, cuprinsă între anii 1500-1800, perioada de maximă utilitate și popularitate.

Ceasurile mecanice construite în secolele XIV-XV au funcționat după principiul cadranelor solare orizontale conform căruia deplasarea soarelui de la est prin sud către vest produce o mișcare a umbrei în direcția opusă, respectiv de la vest prin nord către est. Cele două mijloace de măsură a timpului au conviețuit până la sfârșitul secolului XVIII – începutul secolului XIX, când s-au impus ceasurile mecanice.

Cadranul solar indică timpul solar adevărat (timpul fiecărei localități în parte în funcție de longitudine) și nu coincide cu ora indicată de ceasurile actuale, diferența fiind dată de ecuația solară, respectiv raportul dintre timpul solar și timpul mediu, diferență care poate oscila de la câteva secunde la câteva minute.

Cadranul solar din incinta Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș are o placă metalică orizontală cu segmente radiante ce descriu orele cu cifre arabe din intervalul de timp cuprins între 6 AM – 6 PM. Cadranul are o poziție ușor rotită față de aliniamentul parapetului pentru ca segmental de meridian aferent orei XII să se înscrie perfect axei N-S, indicând astfel timpul solar adevărat. Unghiul format de muchia superioară a gnomonului cu placa orizontală trebuie să fie cât mai apropiat de latitudinea locului respectiv de 47,660.

Acest cadran solar a fost construit cândva între anii 1782-1913, perioadă în care s-au desfășurat lucrări edilitare de extindere a clădirii existente (ridicată între 1734-1739), probabil spre sfârșitul perioadei amintite.

Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (informații furnizate de Lucia Pop și dr. Marius Câmpeanu – șef Secția Istorie, foto: Zamfir Șomcutean)

DESCOPERĂ ȘI:
Muzeul de Istorie și Arheologie ”locuiește” în staţia de afinare a aurului şi argintului din Baia Mare
Turnul Măcelarilor şi lada breslei
Zeița Minerva… din Lăpuș
Doi dinţi de mamut şi un fragment de os cu proveniență necunoscută

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.