Profesorul Dumitru Ioniță este doctor în istorie, filosofie și drept internațional. Colecționar de obiecte istorice, declară că are la activ peste 2.000 de piese descoperite. Autor de cărți, studii și articole de istorie. Azi povestește pentru eZiarultău despre descoperirile de la Vadu Rău.
În cursul lunii octombrie 2009, lucrările de amenajare a unui drum sătesc din localitatea Fărcașa, județul Neamț, par a fi scos la lumină un sanctuar megalitic. Care, din nefericire, a fost distrus fără ca specialiștii să fi apucat să își spună părerea.
Sanctuarul ar fi avut elemente de corespondență cu acelea ale celebrului Stonehenge. Au fost identificate 13 bucăți mari de piatră, dispuse semicircular. Ar fi deservit probabil cultului solar al unei civilizații necunoscute și misterioase din zonă. Pietrele, în formă paralelipipedică, aveau lungimi între 3 și 4 metri. Fiecare cântărind câteva zeci de tone. Intervenția utilajelor pentru amenajarea drumului au netezit practic terenul. Coloșii din piatră au fost sparți și transportați în altă zonă din locul lor de baștină.
Din informațiile culese de la localnici, s-a aflat că – prin anii ’30 ai secolului trecut – aproximativ 50-60 de pietre de mari dimensiuni au fost strămutate din același loc. Cu carele trase de boi, la 2 km distanță, în aceeași zonă. Fiind folosiți ca stăvilari pentru protejarea unei zone amenințată de ghețari sau de revărsările râului Bistrița. La numai câțiva metri distanță de locul presupusului sanctuar, au fost descoperite celebrele tăblițe la Vadu Rău. Foarte asemănătoare cu cele descoperite la Tărtăria. Mai vechi cu circa un mileniu față de cele descoperite în Summer (mileniul 7-6 î.H.).
Relativ recent, ca urmare a eroziunii apei, în apropierea sanctuarului s-au descoperit două lespezi de piatră vulcanică și o formă ciudată din lut ars. Lespezile de formă ovală sunt din piatră vulcanică. Au un diametru ce variază între 20×25 cm. Greutate de 1,5 kg. Pe ambele lespezi este impregnată o urmă de talpă a piciorului. La o adâncime de 2 cm și o lungime de 18 cm. Practic, urma piciorului ”a topit” lespedea. Conturul are forma perfectă a talpei. Totuși este o enigmă cu privire la topirea acestor lespezi vulcanice dure de către o talpă de picior. Probabil a unui humanoid.
Cealaltă piesă din lut ars are și ea o formă ovală. Diametru de 8 cm și o greutate de 200 g. Piesa în sine, prin forma sa, cu excepția nasului, comportă asemănări cu celebrele statuete de la Hamangia – Gânditorul și Femeie șezând (mileniul 8). Prin anii ’80, în același sit, a mai fost descoperită o formă relativ identică cu aceasta. Având incizate semne protoliterate ce se regăsesc și pe celelalte tăblițe de la Vadu Rău.
prof. dr. Dumitru Ioniță
