La o legendă cu tâlc ne îmbie reprezentanții Muzeului de Etnografie și Artă Populară. Una a lunii pe care abia ce am început-o. Așadar:
”Anul avea 12 feciori care purtau numele lunilor: Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie etc. Anul avea ca avere doar o vie, din care făcea vin. Când feciorii au crescut, au îngrijit via și la sfârșit vinul obținut l-au pus într-un singur butoi. Pentru a ști care e vinul fiecăruia au însemnat cu un cărbune până unde le era partea.
Pentru că Februarie era cel mai mic, locul lui a fost la baza butoiului. Fiecare și-a pus cep în dreptul porțiunii ce îi aparținea. Feciorii mai mari au hotărât că ei își vor bea vinul numai la începutul anului. Între timp, Februarie bea zilnic din partea lui și era mereu vesel și cu chef de vorbă. Ceilalți frați râdeau de nesocotința lui. Veni și vremea ca frații să-și bea vinul, dar când au deschis cepurile nu a curs nici un strop de vin. Când și-au dat seama cine era vinovat, au început să-l alerge. Când îl ajungeau și voiau să-l lovească, Februarie plângea și se tânguia. Când scăpa, râdea de fericire. De atunci și luna care îi poartă numele are zile însorite și calde, apoi reci, cu zăpada și vânt…”
Sursa: Muzeul de Etnografie și Artă Populară. Foto: (c) eZiarultău
Citește și: Cât îi Maramureșu’ | ”Să nu zie Marțolea să te joace!”
