Acum 172 de ani. Într-o zi de 24 ianuarie. Venea pe lume, la Cârțișoara (Sibiu), Gheorghe Cârțan. Cel care cu ani mai târziu avea să fie cunoscut drept Badea Cârțan. Care a mers pe jos până la Roma, în 1896, ca să vadă Columna lui Traian. Un cioban, un om simplu, care și-a făcut un crez în viață din unirea tuturor românilor, a celor din Transilvania, aflată în acele vremuri în Imperiul austro-ungar, și a celor din Vechiul Regat.
Vreme de mai bine 30 de ani, Badea Cârțan a tot trecut munții cu oile cărând în Transilvania, cu traista, carte românească. La București a cunoscut oameni de cultură de la care a învățat istoria românilor și a rădăcinilor noastre latine. A prins mare drag de carte. Când a ajuns, pe jos, la Roma, s-a culcat, seara, la poalele Columnei lui Traian. Cei care l-au zărit dimineața au avut senzația că a coborât un dac de pe columnă, unul autentic, cu plete, ițari, opinci și căciulă. A fost primit cu multă admirație și prietenie în Italia.
A plecat printre îngeri la 62 de ani, în 1911. N-a apucat să vadă Marea Unire. Pe mormântul său, de la Sinaia, stă scris: „Badea Cârțan doarme aici visând întregirea neamului său”. Un simbol cât o columnă. (Vladimir Andru)
Sursa datelor și foto: ro.wikipedia.com
