”Sănătoși, ptiezarii noști! Haidaț în casă”, ziceau gazdele pruncuților în dimineața de Crăciun sau în amiaza zilei de Crăciun – așa își începe muzeograf Ștefan Florian de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș prezentarea ”ptiezarilor”.

Cum cine sunt ”ptiezarii”?! Muzeograful vine cu prezentarea: ”Pruncuți mici, de 3-6 ani care nu spun vreun colind ci se duc în ziua de Crăciun, mai cu seamă dimineața până în amiază, pe la casele din apropierea lor însoțiți de mama sau de bunica; roșii în obraji, cu nasul roșu, cu zăpadă scârțâitoare sub cizmulițe sau bocăncei și cu mare emoție ca nu cumva să trebuiască să zică vreun colind acum când cei mari au hotărât ca ei să intre în rândul colindătorilor”.

”Bună zua lui Crăciun” era mai mult decât destul pentru ”ptiezari”, colindul rămânea în sarcina celor mari. Răsplata pentru ”ptiezari” e un colăcel sau un ”pupuț”, nuci, mere, bombonele, puse toate de-a valma în straița cusută special pentru asta. ”Se merge și astăzi a ptiez sau a tiez în satele din Chioar și Lăpuș, dar baiu e că ptiezari nu mai pre sunt. De tradiție ar mai ține oamenii, dar de făcut prunci…”, spune Ștefan Florian.

În Săcătură, un sector al satului Preluca Veche și în Dealul Corbului, umbla acum vreo 50 – 60 de ani un bărbat, ”frate cu Reghina lui Mnihuș, un om de încredere. Ave grijă de noi și umbla cu noi păstă tăt, la tăte casăle și din Săcătură și di pă Deal. Așe ave grijă de noi de zâci că eram a lui: ne duce colacii, ave grijă să nu alunecăm, să nu pticăm oriunde, ne ajuta să trecem v-un pârleaz de era de trecut, să nu ne muște câinii, ne făce urme în zăpadă. Noi nu colindam da zâce el o urare dacă era de zâs și căpăta și el câte un colac” , își aduce aminte Anișoara din Poniță, fost ”ptiezar”.

”Tiezar” în Țara Lăpușului o fost și muzeograf Gabriela Filip, de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș. Nu a uitat cum a fost: ”Dimineața, în zâua de Crăciun, coptiii mnici mărg în tez. Bunicii, ori părințî, le dau câte o traistă mnică și mărg cu ie pă acole pân vecini. Coptiii intră în casă și zâc: Bună dimineața lu Crăciun. Oamenii le dau mere, pupti, colăcei sau dulciuri, care cum… șî apoi, când ies din casă, coptiii zâc: S-aveț sărbători fericite!”

Așadar ei sunt ”ptiezarii” (în Țara Chioarului) sau ”tiezarii” (în Țara Lăpușului). Pruncuți care nu spun încă un colind, dar ”merg a ptiez”. Acum că știți de ei, la anu aveți grijă să îi primiți, pentru că ”aduc vestea bună prin simpla lor prezență, sunt de bun augur: sunt Piaza Bună!”

Materialul integral realizate de muzeograf Ștefan Florian este disponibil aici.

Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.