Aceasta este parte din definiția însuflețită pe care maestrul coregraf Grigore Simionca o dă dansului.

”Se spune că pentru fiecare lucru sau meserie trebuie să fii născut. Așa cum pentru orice stil de dans (și pentru dansul popular) este necesar să ai dorință și pasiune, dar și talent și o anumită elasticitate a corpului. Desigur, cel mai important aspect este inteligența mișcării, adică rapiditatea cu care înveți, dar și cum transpui în corp o mișcare nouă pe un ritm. Dacă ai toate acestea, cu siguranță poți dansa”, de aici își începe povestea maestrul coregraf Grigore Simionca.

Bistrițean la origine, Simionca își amintește: ”Îmi vedeam părinții la jocul satului, la nunți sau alte manifestări și admiram grația, stilul, măiestria și bogăția elementelor coregrafice în interpretarea dansului. (…) Părinții mi-au fost un model de dans”.

Că poate fi mai mult decât un simplu admirator al dansului și al dansatorilor s-a lămurit Grigore Simionca pe când era elev în clasa I, după dansul de la serbarea de 8 Martie. ”Treptat am conștientizat că dansul nu este numai o pasiune trecătoare, el devenind o frumoasă profesiune de credință”, spune maestrul coregraf.

Dacă îl pornești să vorbească despre dansul popular, Simionca se însuflețește: ”Dansul tradiţional românesc reprezintă una dintre componentele artistice ale culturii tradiționale românești, produsă de-a lungul secolelor de existență a poporului. Chiar dacă din punct de vedere geografic este separat, dansul prezintă, totuşi, caractere comune esenţiale, care unesc toate formele de expresie coregrafică ale poporului român într-un stil naţional specific; el reprezintă un tot unitar, o zestre moștenită de la strămoșii noștri și transmisă din generație în generație”.

”Dacă mă întrebați ce reprezintă pentru mine dansul, vă voi spune că este prietenul meu cel mai bun, cea mai mare iubire și pasiune, este o artă într-o mișcare infinită, plină de culoare, o încărcare de emoții pozitive și o metodă de eliberare a emoțiilor negative. Dansul este bucuria fiecărui pas făcut pe scenă, o tendinţă continuă de îmbogăţire a creației coregrafice populare și dorinţa permanentă de a-mi exprima sentimente înălțătoare în forme şi motive coregrafice noi”, mărturisește maestrul coregraf.

Dar parcă definiția nu este chiar completă: ”Dansul, împreună cu cântecul și strigăturile, formează un tot armonios ce nu poate fi despărțit, este un izvor de adevărate bucurii, o nesfârșită poezie plină de iubire, un poem în care fiecare mișcare este un cuvânt, o modalitate prin care poți face muzica să fie vizibilă; probabil de aceea m-am îndrăgostit de el, căci iubesc poezia. Dansul este limbajul ascuns al sufletului, o adevărată magie, o patimă care nu te lasă și nu te mai poți lăsa de ea”.

Ce reprezintă dansul popular din Maramureș pentru bistrițean? ”În raport cu celelalte jocuri din țară se caracterizează printr-o ritmică extrem de bogată și variată, unică prin calitatea muzicalității. (…) Matricea neregulată, frumusețea naturală a frazelor muzicale este pusă în valoare de combinațiile ritmice pe valori diferite, tropotite nuanțat în pași mărunței, cu accente de contratimp și sincope luate chiar în vârful bătăii muzicale. Ritmica tropotită este prezentă în toate jocurile maramureșene”.

Nu oricine poate fi un bun dansator de jocuri populare din Maramureș: ”Dansurile maramureșene constau într-o serie de coregrafii în care dansatorii execută mișcări aparte, deosebindu-se imediat. Iubitorii care vor să le practice, trebuie să fie talentați, să aibă o bună îndemânare și cunoștințe practice pentru a și le putea însuși. Acest tip de dansuri cere o anumită repeziciune în mișcările picioarelor, combinate cu mișcările brațelor, ale corpului și a muzicii tradiționale”.

Un sfat pentru tinerii dansatori? ”Dansul trebuie respectat și trăit nu doar fizic, ci și cu mintea și sufletul, cu dăruire și sinceritate, fără să te oblige nimeni, trebuie să dansezi din plăcere, cu dragoste pentru dans, până curg apele de pe tine, să repeți pașii ore-n șir, să mergi pe stradă și să reiei o mișcare pe care crezi că n-o stăpânești bine și nu să păcălești dansul, căci astfel ai fi vinovat de un act de trădare față de acest fenomen numit «dansul popular autentic»”.

Întreaga poveste despre dans spusă de Grigore Simionca este disponibilă aici.

Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş (foto: arhiva personală Grigore Simionca)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.