Mai demult, nunţile nu se organizau sâmbăta, ci marţea, joia sau duminica. Și tot mai demult, pe masa mirilor nu tronau torturi savant colorate, ci țâpoi mândru împistriți.
„Țâpoii erau din aluat ca de cozonac cu făină de grâu. Și puneam un borcan în țâpoi și s-o copt așa. Și când l-am împtistrit pentru miri am pus o uiagă cu horincă înstruțată în țâpoi. Și așe le-am dus și le-am dat țâpoii, pă un ștergar mândru. Și numa la miri li să făceu țâpoi și stăteau țâpoii ceia pă masă tătă noaptea”. Așa se făcea în Sârbi, după cum consemnează Corina Isabella Csiszár în ”Memoria Ethnologica”, nr. 72-73.
Exista un ritual de facere, unul de împistrire, așa că de ce nu ar fi existat și unul de înmânare a țâpoilor?! ”Socăcița trebuia să iasă cu țâpoii la miri înainte. Și trebuia să-i dai așa încrucișat cu mâinile și la mire și la mireasă”, precizează sursa citată.
Azi mai rar găsești țâpoi pe mesele mirilor. Moda s-a schimbat, după cum se arată în ”Memoria Ethnologica”: ”S-o lăsat de țâpoi și făceau blaturi, torturi cu câte 3-4 etaje colorate”.
Mai multe despre țâpoi, aici.
Sursă informații și foto: Centrul Culturii Tradiţionale Maramureş (credit foto: Felician Săteanu)
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | Când umblau feciorii pe la fete: ”Amu, dacă le spun la nepoți, feri Doamne ce se miră”
