Cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş ne povestesc cum în Lăpuș urcatul în munte al oilor se practica și iarna.

”Patru, cinci persoane cu oi mai multe să aduna și merea în munte. Să făcea staol de iarnă, din nuiele. Se îngrădea, se făcea colibă de lobde, așa-i zicea. Se puneau mai mulți pari și se punea lut peste ei. Și lângă se făcea staoluʼ și avea acces din staol în colibă și invers, în caz că venea ursul sau lupul. Staoluʼ de iarnă se făcea înalt tare, ca să nu poată sări lupii. Sara cânii să băgau în staol, nu să lasau afară. Povestește lumea din bătrâni că acolo venea Fata Pădurii. Că rămânea singur câte un cioban la oi acolo sus. Stătea singur acolo cu săptămânile, ducea fărină, ducea brânză, ducea tocană, nu ducea pită pă atunci. Mânca tocană cu brânză, lapte, lapte acru.” (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, nr. 26 – 27)

Sursa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş – text Corina Isabella Csiszár. Credit foto: Mihai Ian Nedelcu

Citește și: Cât îi Maramureșu’ | Printre șterguri și țoluri, o concluzie: ”Respectul nu se dăruiește, se câștigă”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.