Povestea unui covor care a bătut suta de ani, expus la loc de cinste la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară din Maramureș, așteaptă (cuminte) să fie descoperită. 

Muzeograf Ștefan Florian și conservator Anamaria Nagy ”țes” împreună povestea unui covor care a fost donat Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară din Maramureș în 2018. De ce e deosebit acest covor? – argumentele vin de îndată…

”Creatorul lui este Letiția Paul, soția lui Paul Grațian, care a fost preot greco-catolic în Bozânta Mică și în a cărui casă se țesea foarte mult, după cum nepoata lor – Clemența Letiția Moga, cea care a dăruit covorul muzeului, ne mărturisește”, așa începe povestea spusă de reprezentanții muzeului din Baia Mare. Letiția s-a născut în Silivaș, județul Cluj, și a fost ultimul din cei zece copii ai familiei Pușcașiu. ”Dragostea pentru țesut se poate să-i fi fost insuflată în familie: câteva din surorile ei mai mari erau învățătoare, iar dintr-o casă cu multe fete cu siguranță nu lipsea nici interesul, nici războiul pentru țesut. Devenind preoteasă și învățătoare în Bozânta Mică, s-a implicat cu siguranță, după cum intelectualii vremii o făceau, în activități sociale, în comunitate, participa la șezători și împărtășea interesul pentru țesut sau lucrul de mână”, adaugă noi detalii Ștefan Florian și Anamaria Nagy la firul poveștii.

Covorul este specific Maramureșului, după cum indică până în prezent munca de cercetare: ”Este lucrat din urzeală de cânepă și beteală din lână, câmpul său ornamental urmărind o schemă compozițională simplă prin alternanța a trei motive geometrice identice”.

”Țesut în anii de după Marea Unire, când în coloritul materialelor textile se foloseau și substanțe chimice, la fel și coloritul covorului este dat atât de substanțe chimice, cât și de substanțe vegetale. Atât prin îmbinarea culorilor, cât și prin valorificarea sistemului ornamental geometric, se dezvăluie o inventivitate rafinată unită cu un sentiment foarte sigur al stilului”, precizează specialiștii Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară.

Aceștia estimează că cel mai probabil covorul a fost creat în anii ’20, ”când, după cum cercetarea ne dezvăluie, a avut loc și căsătoria dintre cei doi tineri: Letiția și Paul”.

Povestea integrală o puteți descoperi aici.

Și după ce descoperiți povestea, sunteți invitați să vedeți și covorul, la muzeu, de marți până duminică, între orele 9.00 și 16.00.

Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară din Maramureș

CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | Moda cojoacelor tradiționale, deslușită în Breb
Cât îi Maramureșu’ | Vasile Șușca: ”Măștile mele-s o pată de culoare”
Povestea cămășii, așa cum e ea spusă la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară | galerie foto

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.