De la invocarea ”zânelor pădurii”, la cel mai vechi căuc din colecția Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, Gabriela Filip spune o poveste despre armonia cu care țăranul împletea funcționalitatea obiectelor cu dragostea lui pentru frumos.

”Prezența numeroasă a pădurilor în aceste ținuturi a dus la înfăptuirea unei strânse legături între codru și oamenii locului, care împlineau ritualuri străvechi în momentul în care doreau să doboare lemnul din pădure, respectând cu sfințenie credințele și invocând forțele supranaturale care apărau pădurile, numite de către săteni «zâne ale pădurii»”, de aici începe muzeograf Gabriela Filip istoria căucelor.

Căucul, obiect de mici dimensiuni format din cupă și mâner, era folosit pentru băutul apei. Cu ajutorul acestuia apa era scoasă din recipiente mari, văi, izvoare sau locuri în care se găsea apă „bună de băut”. În unele zone, căucele reprezentau și o unitate de măsură folosită de către ciobani la stână.

”Căucele au prins viața în mâinile celor care munceau pentru mult timp departe de casă, fiind plecați din vatra satului. Cele mai multe au fost făurite cu măiestrie de către ciobani, dar și de către pădurari și ciurdari”, spune muzeograful. ”Fiind zi de zi pe câmp, cu oile, ciobanii au făcut din aceste obiecte pe care le foloseau zilnic la stână, adevărate opere de artă. Creat prin sculptare, crestare, incizie sau excizie, decorul este realizat cel mai des pe mânerul căucului. Prin fiecare crestătură ciobanul a spus de fapt o poveste…”, arată reprezentanta Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară. Motivele folosite sunt diverse: geometrice, zoomorfe, antropomorfe, avimorfe și cosmogonice.

În patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș există căuce realizate din lemn de cireș, răchită, plop, alun, prun sau fag, majoritatea provenind din Țara Lăpușului și Țara Chioarului. Cel mai vechi căuc aflat în colecția muzeului datează din anul 1895 și este lucrat cu cuțitul prin excizie. ”Pe mânerul acestuia se poate observa atât anul «1895», cât și două inițiale «B. I.», inițiale care, cel mai probabil, aparțin creatorului căucului. Un alt căuc deosebit din colecția muzeului este cel cu mânerul în forma unei mâini prinse de un lanț de care atârnă cupa”, spune muzeograful.

Mai multe informații sunt disponibile aici.

Sunteți invitați la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.

Sursă informații și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș

CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | Un pieptar de la primul meșter din Costeni
Cât îi Maramureșu’ | În martie, opincile tradiționale din Călinești devin… mărțișoare
Cât îi Maramureșu’ | Povestea unui covor care a bătut suta de ani

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.