Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan” Maramureş ne servește, în dulcele stil clasic, o nouă poveste. De data aceasta e vorba de o istorisire care ține de mătușa Palaga Grigor, din Oncești, care povestește cum era pe vremuri cu mâncatul de post.
”Api de post făcem turte tăiete, mazăre cu cureti laolaltă, madzăre cu zamă, făcem ciuline, tocană cu oloi, demnicam așe bucățele mânânțele și un miez de ceapă frigem și acolo încingem în tocană prune uscate, pere uscate. Serbe perele și în zama ceie de pere cu madzăre frecată, râjnită. Ptiroștele numa cu păsat, că n-o fo hrișcaș. Când n-o fo post, făcem tocană cu lapte, cu brânză, cu groștior. Picioci pârgăluiți, madzăre cu ai, madzăre cu prune.
Serbem înt-o oală prunele și înt-o oală sierbem madzărea și le adunam și le pârgăluiem și mâncam. Făcem madzăre cu oțăt, tocană cu oloi, aceie să tăiè linguri micuță și să pun înt-un blid de vo două lităre și turna ceapă prăjită pă ie un ptic. Și o întorce așe cu blidu. Și făcem laște în apă, sucem așe din fărină și le serbem. Și turtele să tăieu pătrat și cu lictari, așe, nedostite. Cum faci turta de laște, așe să făceu. Sau serbe chiminoc cu apă și frige poprică și pune acolo.”
No, una peste alta tare ademenitor la papilele cele gustative părea a fi 🙂
Sursă informații: Iza Corina Csiszár / Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ”Liviu Borlan”. Credit foto: Felician Săteanu
CITEȘTE ȘI:
Cât îi Maramureșu’ | Coptături pentru Crăciunul găzdoaielor mari
