Cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş ne povestesc cum era odinioară cu lăutul, spălatul hainelor, la sat. În vremuri în care nu erau mașini de spălat prin gospodării.

Spălatul hainelor era o muncă gre, mai ales iarna. Nu erau mașini de spălat. Era toc, să puneu hainele la muiat în toc (ciubăr). Să făcea cenușeri, pă toc, din pânză țesută din canuri (fire de cânepă) în care se punea cenușa. Se turna apă fierbinte peste ele și se lăsau din iasta zî până în ceie zî la muiet. A doua zi se duceau la vale și se spălau. Era mai și scaun, cu maiu să băte, apoi să limpezău bine până ieșea apa curată din ele. Iarna era greu că trebuia făcut un produf, tăiată gheața ca să poată ieși apa și să se poată descurca femeile. Greu era iarna. (De la Maria Șironca, Finteușu Mare)

Sursă informații și foto: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş – Maria Mirela Poduț. Credit foto: Felician Săteanu

Citește și: Lada breslei cizmarilor din Sighet, realizată în 1832 din lemn de esență tare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.