”Dacă ați crezut că pă la noi în Maramureș din prune să face numa` horinca, vă spui io că nu-i așe. Din prune să face dulceață la care îi zâce silvoiță, majun or` lecvar”, cam așa începe prima rețetă pe care am ales-o pentru imaginara carte de bucate din Maramu’. O carte de bucate care poate funcționa la fel de bine drept dicționar…
Dar să revenim la silvoiță. Se aleg cele mai frumoase prune și se spală. ”Să dejdioacă, apoi să pun înt`o căldare. Să hierb vreo șasă ceasuri, timp în care să amestecă c-un liguroi mare de lemn să nu să prindă de căldare. Cât îi hierbinte, silvoița să pune în borcane care să dunstulesc în bloder. Apoi, borcanele să lasă la răcit sub perini șî plăpumi.”
Silvoița se poate folosi în prăjituri, în cornulețe sau pur și simplu pe pâine. ”N-ar strâca un păhar de lapte proaspăt muls.”
Toamna prin Maramureș mai miroase și a zacuscă, nu doar aromele de silvoiță plutesc prin aer. Deschidem cartea de bucate.
”Zacusca să face din adrei, gogoșari de-aceie grași, vinete, ceapă, porodici și, ca să nu-ți cadă greu la rânză, să pot pune câțiva morcodi. Tăte aiestea să prăjesc pă șpori când focu’ s-o potolit și-i numa’ jăratec. Apoi, să curăță de scoarță. După ce să dau tăte pân mașina de tocat, să pun la hiert cu un mnez de oloi. Pântru cuștiuletiu’ cel mai fain să pune ai tocat mărunt, frunze de dafin, sare și tiperi.”
Ca orice rețetă, și cea de zacuscă din Maramureș are un mic secret: ”Cine vre’ să hie aspru tătă iarna a pune și ciușcă de-aia iute ca focu’”.
În zacuscă, în loc de vinete, ”să pot pune boabe de-acele grase de păsulă alba or’ ptitoi cărnoși. Totu’ să pune în borcane opărite bine și să lasă la dunstulit în bloder.”
Data viitoare, alte rețete. În același stil neaoș.
Informații și foto: Facebook / Visit Maramureș
