Despre cum se făceau odinioară casele la sat ne povestesc astăzi cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş.

”În sat cam tăte terenurile erau bune ca valoare. Dacă era locu lângă drum, dacă era pă uliți mari aproape de biserică, era considerat loc bun.

Făcéu și clacă, veneau vecinii, prietenii să ajute și când era gata casa, când să puné drapelul și buchetul, smocu de flori pă casă, atunci gazda anunța când a si petrecerea. Feciorii care o ajutat își aducé fete și era petrecere cu joc și mâncare.

Primu lucru era să găsească meșterul care făcé o schiță cum știé el. Și era casă mare sau casă mică. Casa mare era cu 2 camere și o tindă între ele, cu șatră. Camera mare nu era niciodată mai mică de 5 metri în lungime.

Fundația să făcea numa din bolovani (piatră de râu). Și nu să ducéu în sat după ei să strice apa, să nu poată pruncii înota sau femeile prănica. Să ducéu mai la ieșirea din sat. Să punéu ptietrile în șanțu cela și să puné printre ele un ptic de balastru. Să băté bine cu maiu, să aștepta o zi, două. Și să punea o gridă groasă din cel mai mare lemn, pă care o cioplé și o neteză și care să numé talpa căsî.

Casele să făceu din lemn, în special din stejar și nu să cioplé nimic, să puné bârna întreagă. La lemn nu să folosea niciodată maltăru, decât lutu, ageagu. Îl aducé, făce o mică groapă, puné lutu, tăié paie de grâu și balegă de cal. Și frământa cu pticioarele. După ce să usca, să făcé acoperișu.” (Ileana Drăguș, 82 ani, Oncești)

Sursa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş / text – Corina Isabella Csiszar. Foto: eZiarultău

CITEȘTE ȘI: Cât îi Maramureșu’ | „Vara să spălau cioarecii și să uscau…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.